Nu-i viaţă-n omul care…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––

Misterul vieţii e-n floarea
ce fără ajutor îşi nalţă tâmpla,
furând culori şi răspândind parfum.
Nu e în om, ce pururea de rău gândeşte
fiinţelor din jur.

Misterul vieţii…e-n pasărea ce cu aripile deschise
străbate văzduhu-n lung şi-n lat
şi-al cărei piuit, departe-n orizont necunoscut
se-aude seara.

Nu e în omul care-ncepe dimineaţa
cercând norocul pe drumuri de metal.
Misterul vieţii stă-n clipa ce se-opreşte
la sunetul de ape ce curge-n dulce val,
stă-n cerul
care plânge sau râde, după vreme,
în cântecul de codri,
în sufletul cel cald.
Nu, în omul fără suflet,
Nu-i viaţă!
Acela-i hoit sub vânturi
uitat de-al vieţii suflu.

Acest articol a fost publicat în numărul 53

Lăsaţi un răspuns