Silviu Someşanu

Noaptea lumii-i noaptea noastră,
O străbate un car poştal,
Tu să-mi numeri la fereastră
Stele-n cupe de cristal.

Şi-n băute vinu-mi pare
Lacrimă din raze stoarsă,
Ochiul tău să-mi fie soare
Când am inima mai arsă.

O să bei şi tu o cupă
De licoare şi iubire,
Braţul tău să-mi fie după
Sprijinul de răzvrătire.

O să dorm un somn de vise
Cum ai vrea tu să-mi oferi,
Ca într-un fel de paradise
Unde-s numai primăveri.

Şi de-o fi ca împreună
Să zidim pe cer o umbră,
Vraja nopţii o să-ţi spună
Nu-i nimic, doar frica-i sumbră.

Şi de ce să-ţi fie teamă
Când pământu-i tot o noapte
În care spiritul te cheamă
Către formele mai apte.

O! De aceea, vino iarăşi
Pe cărări de bolţi lactee,
Ca să fim mereu tovarăşi
Nu în viaţă, ci-n idee.
21 Februarie 2009