Noaptea fărădelegii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Jocuri ale iubirii pe cerul înstelat decad,
De patimă, ură şi răutate degenerează,
Cu sacre vase de porţelan galben plec la viu iad,
Tot vaietul dragostei pierdute se îngustează.

În capul cetăţenilor subpământeni vin seceri
De mei şi colilii spulberate de urgie şi gând,
Secerătoare pe pajiştile iad cu martori.
Dorim să stăm cu credincioşii în nestăvilit rând.

Pe poarta orfică nu intră oricine ar vrea,
Ci sumă de paşi nebuni şi de tresărire;
Armate de Orfei groşi la trup vor din râu să bea,
Din apa Lethei la învierea din durere.

Spun vorbe meşteşugite şi fără rost între ei,
Ocheade de zeu printre vase de lut, fier şi sare,
Straie aurite pe pieptare de boi daurei,
Ne pun în capătul stânilor de dor si visare.

Prin pomi de liliac nou am păşit cu greu şi amar,
Să-mi aflu Orfeul din arhei şi pom de liliac,
Prin palme de slavă din nor am primit Chi-ul în dar,
M-am îmbrăcat în noul şi de vânt curăţat, alb comănac.

În borta de vulpe am stat ani şi ani pentru a fi,
Renaşte în verde cerb nebiruit, greu alăptat,
Vorba mi-a fost îngălbenită de Orfei zografi,
În lup, iepure şi leu m-au preschimbat şi îmbrăcat.

Simţim adesea greul prin copaci înmuguriţi,
Orfeii din noi se luptă în spete şi capete,
Sânt zbateri si iureşuri de zmei învârtoşaţi,
În moarte Atlas ne cere să-i dăm drept de cetate.

Acest articol a fost publicat în numărul 96

Lăsaţi un răspuns