Marcel Cuperman

Peste lacul fără peşte
Trece luna supărată
Când în gheaţa-i se zăreşte,
Dezbrăcată.

Se ascunde după norul
Căptuşit cu câlţi de lână
Şi cu stelele-şi ia zborul,
Mână-n mână.

În copacul fără viaţă
Ochii bufniţei sunt faruri
Ce privesc un câmp cu gheaţă,
Pe coclauri.

Două ciute rătăcite
Stau de veacuri nemişcate
Cu urechile ciulite,
Speriate.

Profitând din plin prilejul
Lupii-n haită se adună
Hăulindu-şi lung gâtlejul,
Sus la lună.

Iar prin sate ard cărbunii
Într-un fum ca o fantomă
Şi pudrează norul lunii,
Cu aromă.