Ni-s sufletele grele şi n-au pace

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (9 voturi, în medie: 4,11 din 5)
Loading...

Camelia Ciobotaru

 

şi azi îi lăcrimează mamei ochii
când ne-aplecăm încet la uşa casei
şi-i sărutăm la tâmplă ghioceii
sădiţi în timp de doruri tumultoase

să-i fim mai mult aproape nu se poate
căci am ales la zbor să ne grăbim
captivi în preadorita libertate
adesea ne dorim copii să fim…

la ea-n privire tot mereu e rouă
soarele-apare doar puţin spre seară
când ne întreabă, pentru-a câta oară:
-Când veţi veni să staţi o zi sau două?

luceşte doar pe înserat speranţa
c-ai hotărât să mai rămâi o noapte
şi-nţelegând că iarăşi nu se poate
îi tremură-n continuu-n palmă clanţa

când te conduce zâmbetul îi plânge
spunând şoptit pentru a mia oară:
-Să mergi cu Dumnezeu!- şi-apoi se frânge
plecându-se încet ca de-o povară…

ni-s sufletele grele şi n-au pace…

Acest articol a fost publicat în numărul 28

Lăsaţi un răspuns