Silviu Someşanu

Tu, pasăre neînvinsă de zborul cuprins
În aripile vântului,
Aşteaptă să-mi dezleg limba
De mărgăritarele cuvintelor,
Nu mă trăda
Ca pe un poet
Cu săgeţi otrăvite.
Lasă-mă să-mi vindec cântecul
La umbra aripei tale
Ascunsă de atâta timp,
Şi învaţă-mă
Să construiesc lumea de jos
Rotundă şi liberă,
Până-n târziul când cobor
Să mor în ea,
Ca un simplu poet
Nevindecat de cuvinte.