Gelu Crişan

Şi azi mi-e dor şi-ncă mă doare,
Pe mine-un negustor de vise,
Ce le-am vândut pe ale tale
Şi-acuma bat la porţi închise.

Eu nu mă plâng de trista-mi soartă
Şi rătăcesc confuz prin viaţă
Mi-aduc aminte cum la poartă
Se topea noaptea-n dimineaţă.

Când îţi spuneam poveşti cu zâne
Şi mă priveai cu ochi de stele,
Printre Ilene Cosânzene,
Cea mai frumoasă dintre ele.

Iar când plecam cântând la coasă
Şi soarele-ţi râdea în plete,
Ştiam că tu eşti cea aleasă
Şi lăsam fânul să mă-mbete.

Dar nu a fost aşa să fie,
Mă amăgesc, de vină-i viaţa,
De ce atunci când vântu-adie
Mi-ascund de rouă-n palme faţa.