Neamul lupesc

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

=====================================

Mutul îndemn de a sparge carapacea e-n tine,
Te-a cuprins în ceasuri secrete pur line.

Nu mă mai trezesc din somnul parcelat cu vis,
Străine îmi sânt căile spre bunul paradis.

Mă învârtoşez în coşmaruri de real şi stele,
Martiri îmi par zburătorii din vad şi din iele.

În dreptate cu aripi de cald înger sosesc
Cei ce nu se-nclină decât neamului sur, lupesc.

Cojoace miţoase adună din strungă şi sihlă,
Doi brazi spre ceruri se întind pe drum şi umblă.

Prin hore de soare ne-ntindem pe braţe ca vara,
Străpungem pământul cu tălpile-n frumoasă ţara.

În Mehedinţi se-apleacă la rânză de şasezeci de dinţi
Lupi cu blana matură cu prinţi rău împricinaţi.

Oratorii de brazi se aud în depărtări alunge,
Mugur îngheţat din străfund ne vajnic străpunge.

Tunând din vechi lumi, Zalmoxis curat ne priveşte,
Spre ţările sale din slavă, cu nevoinţă cântăreşte.

Curbate spaţii în văi marginale sânt gazde
Pentru noi, cei simpli, din verzi satele bastarde.

Acest articol a fost publicat în numărul 96

Lăsaţi un răspuns