Gelu Crişan

Ca o fantasmă-n taina nopţii
Tu ai pătruns la mine-n transă,
O nouă şotie a sorţii,
Sau poate-a vieţii nouă şansă.

De eşti nălucă, ori aievea,
Simţirea mea ar vrea să ştie
Şi însoţindu-ţi odiseea,
Să-ţi fiu izvor de apă vie.

Să nu apui în dimineaţă
Ca toate visurile mele
Să evadăm spre altă viaţă,
Cu zburători şi joc de iele.