Munţii Orăştiei
18 decembrie 2007 | 
Autor: 
Loading ...Gelu Crişan
De veacuri Munţii Orăştiei
Sunt strajă la pământul dacic
Unde-au văzut lumina zilei
Cei mai viteji din neamul tracic.
Neînfricaţi în bătălia crudă
Cu săbii scurte-ncovoiate
Îşi îngrozeau duşmanii-n luptă
Râzând nepăsători de moarte.
Pe zei ei îi sfidau cu arcul
Crezându-se atotputernici
Însuşi Zamolxis preaînaltul
I-a învăţat să fie vrednici.
Frumoşi sunt Munţii Orăştiei
Purtând cetăţi şi sanctuare
Sculpturi în piatră-a veşniciei
Seminţei noastre milenare.
Publicat în 
2 comentarii la “Munţii Orăştiei”
- Dedicaţie soţiei
(5.00 din 5) - Cu dragoste-n cuvânt (5.00 din 5)
- O stea căzută (5.00 din 5)
- Acoperit cu o mână de stele (5.00 din 5)
- Lutul, lutul să-mi rămână (5.00 din 5)
- Caut femeia de ploaie, singură (5.00 din 5)
- Văd iubirea numai prin ochii tăi (5.00 din 5)
- De voi ajunge acolo unde nu-s (5.00 din 5)
- Ca într-o rugăciune (5.00 din 5)
- În viaţă nu există veşnicie (5.00 din 5)
Frumos, Gelu Crişan! Poate ne vom cunoaşte mai de aproape odată, dacă nu ne-am cunoscut într-o altă viaţă! Cu stimă şi drag, Cristi!
Mulţumesc, domnule Ioan Crişan! Ce coincidenţă, numele meu adevărat este tot, Ioan Crişan. Cu respect, Gelu!