Emil Fanache 

Neliniştea-i aceeaşi… alte feţe
Sunt seri din praf când vrei să scuturi plopii
Ninsori ce nu-s… imagini n-or să-ngheţe
Şi printre noi sunt cei mai trişti… miopii.

Coroanele se zbat cu frunze-n tâmple
Pupilele mişcând… lumi întretaie
În unii ochi, imaginea se umple,
În unii ochi, pe ramuri cresc şiroaie.

Când plouă des, cu picuri mari în apă
Ca perlele în scoici (lumini de rouă )
În unii ochi, şi lacrimile sapă,
În unii ochi, cu valuri aprig plouă.

Sunt chipuri ce lumini par să amuze
Zâmbind pe stâlpi… nu pot să le apropii
Am ochii reci… mi-s şoaptele pe buze
În jur zâmbind sunt fraţii mei…miopii.