Minţi cosmice

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 Cristinela Ghinescu

 

„Nu ai nimic, dar eşti bogată”
Îmi spuse Domnul într-o zi…
Şi am privit nedumerită
În al meu străfund de a trăi…

N-am înţeles prea bine sensul
Ştiu doar că am privit gemând,
La chipul meu dintr-o oglindă
Ce m-arăta cosmic plângând…

Astăzi s-a rupt o învoială,
Ce în trecut poate trăia…
Eu sunt trecută prin durerea
Acelei clipe ce era…

Nu ştiu de am fost demnă ieri
Pe când mă revoltam pictând…
Dar astăzi cânt prin bucurii
Culese-n pacea triumfând…

Pe a mea carte unde scriu
Tu îmi vorbeşti prin grai tăcut…
Şi mă priveşti cum sting în mine
Mii de văpăi ce m-au avut…

Tristeţe-n trist din trist trecut,
M-a săgetat unde n-am fost…
Tu ai ştiut şi mult mai mult
Şi nu mi-ai spus al vieţii rost.

„Să ai nădejde şi să crezi”
Cuvântul Tău îl auzeam…
Atunci pe loc prindeam puteri,
Iar deznădejdea o pierdeam…

Pe un carton vechi, maroniu
Aplic o pată de culoare…
Se conturează un portret
Prin pensulaţiile stelare.

Privindu-mă, mă contopeam
În ere fără timp şi spaţii…
Portretul trist, al meu cândva,
Însufleţea multiple naţii…

„N-am să te las cu nici un preţ”
Şopteai spre mine când căzută,
Nu-ntrevedeam nici o salvare
Dintr-a mea soartă neştiută.

Am fost în paradoxul vieţii
La mijloc, între Rău şi Bine…
Într-un tablou pictat sihastru
Menit să-nveţe şi s-aline.

Din volumul de poezii „Să ai ce să pierzi…” (2007)
copyright Cristinela Ghinescu

Acest articol a fost publicat în numărul 15

Lăsaţi un răspuns