Micuşor Mănăilă zis Limbariţă!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

____________________________________________________________

– Salut dragi prieteni din cârciuma asta faină şi cu clienţi din lumea bună a şantierelor, şi mai salut cu plecăciune până în pământul ăsta care ne iubeşte, pe dumneata domnule barman Stelică pe care te rog cu această ocazie să îmi umpli fain-frumos o halbă, pe care să o beau chiar aici lângă tejghea, la botul calului cum bine se spune, dar ce spun eu o halbă, te rog să îmi umpli două halbe, am spus două?, ei mai greşeşte omul darămite eu, deci, pune la început doar una dar fii atent, să fie bere proaspătă, ieftină şi de-aia bună vreau să spun dar degeaba spun eu cu gura asta a mea pentru că dumneata domnule barman Stelică, cunoscut şi recunoscut de toţi cititorii fruntaşi ai acestui local de cartier, dumneata vreau să spun, ştii mai bine care este berea bună proaspătă şi ieftină, am spus cumva ieftină?, ei din nou revin cu zicala că mai greşeşte omul, doar oameni suntem, şi aşa cum spuneam, domnule barman Stelică, eu nu vreau neapărat numai bere din aceea foarte ieftină, la o adică pot foarte fain-frumos să beau şi din berea de care beau şi alţi semeni de obicei, sau din berea care o beau oamenii aceia care se uită încoace rânjind de parcă m-ar cunoaşte, dar ce spun eu că parcă m-ar cunoaşte?, sigur că mă cunosc măcar unul sau doi dintre ei pentru că eu sunt un om cunoscut şi uneori beau bere şi la cârciumile din alte cartiere aşa cum ar fi aceasta, mai ales că eu beau bere bună dar care neapărat trebuie să fie şi ceva-ceva mai proaspătă şi mai ieftină decât alte mărci de bere care se beau în marile localuri şi care nu este cu nimic mai bună decât marca pe care o beau eu sau cei însetaţi din acest local, deci, cum spuneam, pentru cei care nu ştiu încă, eu sunt Micuşor Mănăilă zis între cunoscuţi Meliţă, şi vreau să vă vorbesc despre ultimul divorţ pe care l-am încheiat acum exact vreo trei ore şi ceva, am spus trei ore?, ce mai… am greşit puţintel domnilor şi domnule barman Stelică, pentru că dacă privesc la ceasul atârnat de peretele lateral al barului constat cu uimire că deja au trecut puţin peste patru ore de când sunt divorţat şi acum sunt uimit de faptul că atunci când divorţezi, lumea nu se schimbă cu nimic rămâne aceeaşi, exact ca şi atunci când mi-a scos dentistul două măsele în aceeaşi zi şi de vorbit am putut vorbi la fel ca înainte dacă nu mai bine, am spus mai bine?, am greşit ceea ce nu este un aşa mare păcat doar suntem oameni, deci cum am spus puteam vorbi chiar cu mult mai bine fără acele două măsele despre care numai pe urmă am băgat de seamă că mai mult mă încurcau la meliţat pentru că de la meliţat îmi vine şi porecla dacă sunt câţiva printre dumneavoastră care nu v-aţi dat seama până acum de asta, aşadar, de comandat am să comand eu un rând de halbe celor prezenţi, ce spun un rând, comand şi două rânduri de halbe fiecăruia, doar cu condiţia să se bea încet şi în timp, pentru că am multe să povestesc urechilor care vor şi pot să îmi asculte păţania de azi cu divorţul, dar halbe pline cu bere bună, proaspete şi de calitate din acelea cu preţ mai moderat pe care o să le ofer spre a fi băute de cititorii din local ca să nu spun pardon, beţivii din local, şi asta dacă este cineva de faţă care se simte deranjat de o asemenea remarcă, de fapt văd că aproape nimeni nu mă bagă în seamă, am spus că nu mă bagă în seamă?, ei atunci aflaţi că nici nu mă deranjează că o parte din cei care beau pe aici nu mă mai prea bagă în seamă şi cei mai mulţi mi-au întors spatele, sunt obişnuit cu asta mai ales că mama mea cea bună îmi spunea uneori că eu m-am născut vorbind şi toată lumea din saloanele maternităţii se mirau de ce scoteam eu din gură, dar să lăsăm asta stimaţii mei nou prieteni, deci despre ce vorbeam?, desigur că nu contează, pentru că ceea ce contează mai mult în aceste momente este că dumneata mă asculţi şi mai contează că eu sunt cam cătrănit, ce spun cătrănit, sunt chiar supărat din cauza divorţului, nu că am pierdut, puţin îmi pasă, am pierdut eu altele mai importante, alte lucruri şi obiecte vreau să spun, ce spun eu aici că lucruri domnule!, trebuia să spun că am pierdut ditai lucruri şi ditamai obiecte nu numai aşa, dumneata cel de lângă tejghea, cel care mă priveşti atât de atent, da-da dumneata cel subţirel şi la haine şi la pungă, deduc asta după pofta cu care mă priveşti atunci când îmi duc halba la gură, deci dumneata subţirelul, ce zici că bei?, vermut?, păi dă-i domnule un pahar mare, plin cu vermut dar ce spun eu aici că un pahar, am spus că un pahar, domnule barman Stelică?, în fine mai greşeşte omul… deci dă-i, domnule Stelică, o halbă plină ochi cu cel mai bun vermut dintre cele ieftine desigur, că am puţintel de povestit şi dumneata omul cel subţirel, agaţă-te fain frumos de toarta halbei cu vermut bun şi ieftin şi apoi treci colea lângă nenea Meliţă să mai povestim puţin şi cu ocazia asta îţi plătesc vermutul dar numai să îmi mai ţii puţin de urât pentru că eu sunt cătrănit destul de rău dar ce spun eu, cătrănit destul de rău, am spus numai cătrănit?, mai greşeşte omul că oameni trebuie să fim, adevărul este că sunt cu mult mai mult decât cătrănit deci cum spuneam nu demult, eu abia am terminat divorţul de soţie, o soţie, nici urâtă nici frumoasă, nici bună nici rea, nici înaltă nici scundacă, singurul cusur al ei în ultimi noştri doi ani de căsnicie era că de câte ori aveam câte ceva de povestit, desigur că lucruri minore despre casă sau despre alte probleme, desigur că probleme minore sau majore de la caz la caz, ea îşi lua poşeta şi pleca la piaţă sau la neamuri şi cunoştinţe unde stătea până se însera, nu de puţine ori a plecat şi în cămaşa de noapte dar strângând şi mototolind poşeta la piept, desigur că o mototolea cu amândouă mâinile, asta vedeam eu pe fereastra de la stradă de unde mă uitam după ea de fiecare dată şi până să deschid eu fereastra ca să îi spun câte ceva, ea dispărea din câmpul meu vizual cu o viteză de alergător de sprint, dar unde pleci?, da-da, pe dumneata te întreb desigur, ce dacă nu mai ai vermut?, mai comand o tură ca să pot să povestesc mai departe cu divorţul, am spus divorţ?, ce divorţ domnule!, asta a fost despărţire în toată regula, soţia mea, adică fosta mea soţie, uite domnule cum au trecut cinci ore de la separarea noastră a mea de ea vreau să spun, deci fosta mea soţie, a fost o femeie ca toate celelalte numai că în ultimul timp adică în ultimi ani, privea numai într-un punct fix şi trebuia să o zgâlţâi de umăr atunci când vroiam să o fac atentă la ce vorbesc, pentru că eu să ştii că recunosc, uneori vorbesc mai mult decât trebuie, am limbariţă încă din copilărie sau logoree cum i se spune mai ştiinţific, stai zău aşa, stai să comand încă un rând de vermut pentru dumneata şi o bere ieftină dar bună pentru mine, nu vrei să luăm loc la o masă ca să putem vorbi mai în largul nostru, dar ai dreptate şi aici pe scaunele de lângă tejgheaua barului stăm destul de fain-frumos, ai dreptate, domnule barman Stelică, dumneata care eşti tatăl tuturor cititorilor fruntaşi din cartier, vreau să spun că a acelora care citesc de pe etichetele sticlelor atunci când beau cuminţi la câte o masă, domnule Stelică te rog să mai completezi încă o dată halba acestui om cumsecade, desigur că te rog să o completezi cu vermut ieftin şi bun, Meliţă plăteşte, pentru că Micuşor Mănăilă zis Meliţă are bani chiar dacă a divorţat de soţie, fosta lui soţie, care nici nu s-a prezentat la ultima înfăţişare zicea avocatul ei că nu s-a prezentat numai să nu mă mai audă, stai domnule nu pleca… stai să mai povestim te rog eu frumos, te roagă Micuşor zis Meliţă… na că subţirelul a ieşit în fugă din local, ce ai spus domnule barman Stelică?, ai spus că îţi alung clienţii?, că ar fi mai bine să plec eu decât ei?, ei bine eu nu plec pentru că mai am de câte ceva de povestit celor care vor să mă asculte şi le dau de băut pentru asta, dau bere bună şi neapărat din-aia ieftină, dau şi vin şi ţuică cui vrea să mă asculte pentru că am de povestit despre divorţul de soţie de la care divorţ deja au trecut aproape şapte ore, dar ce spun eu aproape şapte ore?, am spus şapte ore domnule Stelică?, ei bine aici trebuie să recunoşti şi dumneata chiar dacă de la un timp te uiţi cam urât la mine, deci trebuie să recunoşti că am spus… aproape şapte ore şi nu am spus că a trecut exact şapte ore sau mai rău era dacă aşi fi spus că a trecut cu mult peste şapte ore dar… aşa cum am spus de nenumărate ori, mai greşeşte omul darămite eu care sunt aşa de cătrănit din anumite pricini parcă am mai spus, dar ce faci domnule barman Stelică?, te rog să îmi dai drumul la gulerul hainei şi să nu mă mai împingi, pot să plec şi singur dacă vreau şi dacă trebuie iar tu măi rânjitule de ce mă scuipi şi de ce îmi dai cu pumnul în spate?, iar voi ceilalţi, de ce mă tot îmbrânciţi măi oameni buni doar nu v-am făcut nimic doar am povestit şi eu acolo câte ceva, bă, tu de ce mă tragi de păr?, au piciorul, m-ai lovit chiar în rotulă măi omule aţi dat buzna cu toţi pe mine în loc să ne aşezăm cuminţi şi să vorbim ca oamenii botezaţi, ţi-am spus să nu mă mai împingi şi să mă loveşti aşa de brutal domnule barman, voi fi eu învăţat cu datul afară de peste tot dar nici chiar aşa, şi să mai ştii că am să mă duc fain-frumos glonţ la prima secţie de poliţie dacă nu am să mă opresc pe drum cu cineva, şi am să te reclam domnule Stelică, să te reclam pentru că m-ai împins şi pentru că mi-ai dat cu şutul în fund şi atunci ai să vezi dumneata ce ai să păţeşti după ce le voi povesti pe îndelete domnilor poliţişti dacă vor vrea să stea şi să mă asculte până la capăt pentru că eu neapărat trebuie să povestesc cuiva despre divorţ sau despre orice altceva pentru că eu Micuşor Mănăilă zis Meliţă ştiu eu de ce, trebuie să povestesc cuiva… vă mulţumesc doamnă, vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să mă ridic de pe asfalt unde m-au împins acei domni, staţi numai un pic să mă scutur de praf şi apoi am să vă povestesc din ce cauză am fost aruncat afară din local, sau mai bine să vă povestesc despre divorţ?, am spus divorţ doamnă dragă?, păi a fost ditai divorţul, nu doriţi să ne aşezăm pe o bancă din părculeţul de peste drum, unde să avem destul timp ca să vă povestesc despre…

Acest articol a fost publicat în numărul 37

Lăsaţi un răspuns