Metafizica pe înţelesul tuturor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Alexandru Iosif

Volume didactice – enciclopedii pierdute. Coşul de fructe şi scrumiera conversau tacit… rar tabachera tuşea. Parfumuri de damă şi “pour l’homme” îmbătau impresiile din albumul foto. Miros de mentă: medicamente răspândite printre ciocolata răpitoare de energie raţionalizând consumul de apă caldă uitată în baia populată de bacterii.

Virtual – univers paralel becului stins – simetrie perfectă. Poligloţi – dicţionare şi cărţi în limbi exotice. Timpul măsurând un ceas. Cădere liberă spre potenţiale zero.

Cip reproductiv şoptea volumelor antice.

Conceptul de “looking forward” domina fereastra spre sinuciderea anticelor volume din biblioteca cu becul stins încă, acolo unde nu ajunsese deoarece becul continua să fie stins.

Experimentele a priori ne demonstrează clar că  pensula  nu există. Panta determina combinaţia ilogică de culori să îngenucheze chiar în faţa sa. Absurdă ideea culorii să afirme că pensula nu există: se crease de la sine. Entropia scăzu astfel încât presiunile se acumulară la poli făcând aurora boreală provenită de la inexistenţa becului stins să fie invizibilă. ordine…

Polii erau incluşi în ecuatia N. Un glas aiurea: ”pensula a dat ordine culorii”. În evoluţia sa becul stins continua inexistenţa sa a priori. “evrica!” se strigă în neant: “există lumina aceasta din totdeauna şi niciodată nu îşi va sfârşi fragila sa existenţă”. Evoluară presiunile astfel încât N incluse ordinea absolută, a posteriori, plecând de la  descoperirea niciunei modalităţi de creştere a nivelului entropiei.

“cucerire!”  haosul include ordinea în ordinea priorităţilor.

“pensula nu există” – se creaseră în urma evoluţiei în polii presiunilor – în urma exploziei se creară compoziţii aiurea…

poliglot…

raţiune: există culoarea având drept cauză partea de pânză şi  partea de pânză are drept cauză aplicarea. Se poate ajunge astfel la infinit sau la pensulă; aşadar pensula există.

“pensula nu există: apensulism”

Lumina continua stinsă în timp ce culorile din compoziţiile date credeau că nu au nuanţă; credeau sau ştiau? Pensula reprezintă o propoziţie evidentă – fără predicat. Aşadar există pensula.

Şi în cazul în care culorile spre culori tind o fac pt că pensula există.

Continuă astfel încât becul împrăştiase lumina inexistentă deja din cauza presiunii într-un punct al culorilor deja dispărute.

Ceas aspaţial deja în timp. timp fără spaţiu.

Acest articol a fost publicat în numărul 20

Lăsaţi un răspuns