Maniere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 4,33 din 5)
Loading...

================================================

Mă-ntreb mereu când cade înserarea

În ce ungher să-mi mai duc disperarea.

Căci în inimă-mi mocneşte infinit

Când cade înserarea, noaptea şi la răsărit.

 

Cu pete de sânge-ndărăt privesc,

Pe faţă, mâini-cu ochii mari încerc.

Să cuprind această grozavă scenă rece,

Fără să ţip, când înserarea trece.

 

Cadavrul în faţa mea domneşte

Cu mâini de gheaţă, nimic el nu grăieşte.

„Încă unul”,voi spune cu glas moale,

Şi voi porni grăbită,spre altă căutare.

Acest articol a fost publicat în numărul 88

Lăsaţi un răspuns