MAMA
Mihai Leonte
În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE
Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.
Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.
M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Şi-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.
C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă
Zlatna, 1958

(5 voturi, în medie: 4,20 din 5)

Trist, prea trist. Ne despărţim de cei dragi, indiferent dacă putem schimba anumite lucruri sau nu.
Dar cred că trebuie să ţinem minte şi ceea ce ara frumos. E drept, ai scris:
“Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.”
şi ai păstrat o imagine:
“Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,”…
Să ne amintim de părinţii noştri prin ceea ce aveau bun şi ne-au transmis şi nouă. Să ne amintim cu drag de ei.
La mulţi ani!
Cu prietenie, Maria
Amintirile mai şi dor. Îmi pare prea trist, nu e pe gustul meu chiar de sunt (mai) uneori morbit.
Frumoase cuvinte dedicate mamei de la copilul care a reusit sa razbata cu fruntea sus prin viata…
Va doresc sa aveti mereu parte de flori in viata si ingeri pazitori in vise!
Cu deosebita consideratie,
Simina