Mai avem nevoie de…….educaţie?

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (9 voturi, în medie: 3,56 din 5)
Loading...

Cosmin Tuduran

 

Vara aduce un moment de răscruce în viaţa fiecăruia, moment căruia i se mai spunea „examenul vieţii” şi repet: „i se mai spunea”…

Toţi am trecut prin acest examen, simțindu-l și implicându-ne mai mult sau mai puţin, dar ceea ce mă face să spun că a devenit între timp un examen metaforic, sunt toate aceste evenimente care se petrec an de an în jurul său.

Stau si mă gândesc: „oare mai are sens și logică să-l mai aşteptăm cu teamă?”
Poate că unii, gândindu-se și retrăind evenimentul, mai au frânturi de emoții…alţii, cu siguranţă nu au deloc. Zic „unii” și mă refer la generatia X care învață „Luceafărul” în ritm de manele, nu prea știu dacă Nichita o fi bărbat sau femeie, găsesc un comentariu literar online, citesc romanele pe messenger, fac calculele în Excel etc.

Ei, după așa mult patos și timp pierdut, e momentul să ne prezentăm și la marea evaluare, pe care o promovăm!…dar…culmea ironiei e că nu ne mai amintim subiectul primit acum trei ore; Ce contează, oricum „totul va fi bine” cum la fel de bine zice refrenul unui cântec. Mâine este alt examen, o alta probă, care pentru mulţi este o adevărată probă de creație. Spun asta, văzând câte perle sunt debitate tocmai din neștiința ce-i caracterizează. Apoi, urmează să obținem o altă notă “de brio” și iată că am terminat. Cum este și normal, curg râuri de aplauze și felicitări, dar mă întreb retoric: „Oare au nevoie de ele? Ce folos să lauzi pe cineva pentru neștiință?” Şi acum, îmi permit să citez: „Evident că…l-am luat cu 10!” aşa că îmi calc pe suflet și transmit şi eu o mică felicitare, măcar așa în amintirea bunelor maniere.

Culmea ironiei este însă, că (încă) mai există și copii care muncesc, care învață, care se pregătesc, care nu citesc cărtile pe mess, dar care, din pacate…vor sta pe aceeași creangă cu ceilalți. Și iar mă macină întrebarea : „E corect?…mai avem nevoie de…..educatie?”. Probabil că nu, probabil și posibil vor merge la un shoping de examene și totul se va rezolva.

Dar ideea e că toată această aventură nu se termină aici, datorită sistemului bine pus la punct ne facem ‘telectuali, cu studii superioare, pe care le absolvim la fel de bine ca și până acum, iar peste câțiva ani, cel ce nu-l prea știa pe Nichita…oare unde este? e bine, e undeva departe, cu job bun, cu un salar de invidiat și probabil mai are şi tupeul să te înţepe cu ceva bete în roate dacă ai ghinionul să-l nimerești şef.

Unde vom ajunge?
Înca nu pot să mă pronunț…dar cum „viitorul sună bine” , rămân la aceeaşi întrebare:”oare mai avem nevoie de……”

Acest articol a fost publicat în numărul 22

Lăsaţi un răspuns