__________________________________________________________

„O bucată de frânghie”

În ţara lui Ghici, doar în cipici.
Am început aşa, amintindu-mi de timpurile frumoase, când la uşă aveam yală automată şi plecam din casă uitând să-mi iau cheie. De câte ori nu m-am căţărat pe scară intrând ca berbecul prin geamul de la balcon… Oho! Eram ca Romeo căutând-o pe Julieta, dar n-o găseam niciodată. Poate greşeam balconul…
Aveam un prieten care, chiar avea o nevastă pe nume Julieta. Şi Julieta lui se otrăvea mai tot timpul cu alcool. Nu mă puteam abţine să nu mustăcesc, când îl auzeam mormăind supărat:
-Iar am ajuns aseară acasă şi Julieta mea era beată. Bă, parcă îmi face în ciudă! E din ce în ce mai torpilă!
Complicată treabă cu clanurile astea!
Tot el a fost unul dintre aceia, care în copilăria lor zbuciumată, a fost trimis de cei mai mari să cumpere de la farmacie „un flacon de sculament”. Farmacista, femeie elevată, i-a oferit în schimb un prezervativ.
Văzând ţepele pe care şi le luau alţii cu zâmbetul pe faţă, am învăţat că a fi suspicios e un lucru bun.
Aşa că, atunci când vin la mine împăraţi oferindu-mi regate şi coroane, nu pot să nu râd,
aşteptându-mă la ce-i mai rău.
În ţara lui Ghici, a devenit o obişnuinţă să-ţi faci reclamă pe spatele omului şi apoi să te debarasezi de el, ca de un prost obicei.
Înainte şi furtul la drumul mare era ceva normal şi încă se mai practică, dar toate au un început şi un sfârşit. Un leac.
Un bătrânel tocat de ţuica şi pachetele de Carpaţi, pe care le pompase până la nouăzeci de ani, spunea:
-Nu e nimic pe lumea asta, care să nu se poată rezolva cu o bucată bună de frânghie!
Dacă era după mine şi după mulţi alţii, începând cu ziua următoare, l-aş fi pus preşedinte şi mi-aş fi investit toţi banii în funie.
Asta, într-adevăr, era o afacere!
Idei bune încă există, avem nevoie doar de cineva să le „agaţe” în practică…