Made in Romania- fragment de roman-

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

„Nimic”

– M-am întors! mi-a zis umbra şi am tresărit.
– Te-ai întors de unde? am făcut eu, încercând un ton total dezinteresat.
– Cum de unde?!… De unde am fost…
– Păi, am continuat, ai fost plecată?
Umbra a mârâit.
– Normal că am fost plecată. Am fost plecată mai bine de o săptămână. Vrei să spui că nu ai observat?
Normal că observasem, la naiba! Aproape că o luasem razna, dar vroiam să o iau puţin la mişto, să mă răzbun.
– Nu am ştiut, am zis. M-am luat cu una, cu alta şi a trecut timpul. Doar nu crezi că n-am altceva mai bun de făcut, decât să mă uit pe pereţi după umbre.
– Cu cine vorbeşti? a mormăit nevastă-mea din pat. S-a făcut dimineaţă?… Vrei ceva?… E încuiată uşa de la intrare?… Lumina la baie ai uitat-o aprinsă?…
Numai ea putea pune atâtea întrebări deodată.
– Nu vorbesc cu nimeni, nu e dimineaţă, nu vreau nimic, e încuiată, e stinsă…
– În ce ordine?
„Ce?!…”
– Ce vrei să spui?
– Cum adică?
M-am scărpinat în cap ca o maimuţică şi nu i-am mai răspuns. „Doarme. Vorbeşte aiurea, aşa facem toţi…”
Tot ea a fost aceea care a continuat:
– Puteam să jur că nu vrei nimic!
Asta chiar că m-a lăsat cu gura căscată.
După câteva clipe de tăcere, am întrebat-o:
– Ce vrei sa spui cu asta dragă?
– NIMIC , a subliniat ea cuvântul. Absolut NIMIC, scumpule…
Iar mi-a închis pliscul. „Ce naiba?!”, mi-am zis. „Vrea să facem dragoste, sau vreo chestie în genul ăsta?!…”
– Nu deşteptule, a comentat umbra, vrea să joace o macaua, du-te şi adu cărţile!
M-am uitat la ceas. Era trei dimineaţa.
– Ce faci, te uiţi la ceas? Nu e ora potrivită pentru „sculat” sau pentru jucat cărţi? Poate vrei să te speli pe dinţi înainte, sau să faci un pipi, sau să-ţi lustruieşti pantofii, şi-a continuat umbra joculeţul.
„Dacă puteam, îţi dădeam un pumn!” i-am zis în gând, furios.
– Din păcate, nu poţi, aşa că mulţumeşte-te cu doar cu visul! a venit replica.
Am lăsat-o să bolborosească şi mi-am concentrat atenţia asupra soţiei. După câteva minute de pupice şi dulcegării, s-a trezit.
– Adu-mi şi mie puţină apă! m-a rugat.
Bun…
După ce a băut, i-am luat paharul din mână, l-am pus pe noptieră şi am făcut o încercare de a mă căţăra pe ea, dar am fost întrerupt brutal la jumătatea drumului.
– Ce crezi că faci? m-a întrebat.
– Păi… dragoste! i-am răspuns nedumerit.
– Nu scumpule, m-a pus ea la punct, ceea ce faci tu acum e NIMIC!
Şi-a reluat poziţia de somn şi în câteva secunde a adormit.
Momentul ăla „sexy”, m-a blocat de-a binelea. M-am îndreptat spre bucătărie şi am pus ibricul pe foc. Aveam chef de o cafea.
– Să faci două că beau şi eu! a chiţăit umbra.
Nu am mai rezistat şi am început să râd.
– Acum chiar că am înnebunit! am rostit printre sughiţuri.
– Nu eşti nebun, m-a asigurat umbra. Nebun erai în cazul în care vorbeai singur, dar tu vorbeşti cu mine, nu!?…

Acest articol a fost publicat în numărul 37

Lăsaţi un răspuns