Mă ascund între mine şi mine
30 noiembrie 2006 | 
Autor: 
Loading ...Livia Ciupav
mă izolez în somn, nu mai vorbesc,
îmi cos hainele de piele,
apoi lucrurile, camera-ntreagă,
tremur la gândul că m-ar putea
cineva ghici îndărătul lor.
Mă trezesc uneori şi mă privesc,
în timp ce dorm încovrigată,
îmi netezesc căptuşeala roasă a viselor
cu privirea sârmoasă
şi iar mă prăbuşesc lângă mine şi mine,
într-o multiplicată singurătate.
Publicat în 
las doar semn ca mi-a placut, o sa revin cu completari
nuta
cuvinte ce-mi suna cunoscut
ma ascund intre tristetile mele si nu mai stiu unde incepe
ea unde eu, intre mine si mine singuratatea creste ca o iarba….
cuvintele tale imi suna cunoscut, singuratatea este arma
cu care ne inlocuim spaimele si totusi ea exista numai in
masura in care o acceptam (zic eu)
versul tau e plecat spre cele ascunse intre coaste, de
aceea se dezvaluie nedisimulat, ca un izvor ce curge firesc,
in directii necenzurate, cunoscute doar de cel ce scrie cu
inima …
mi-a placut sa te citesc!
nuta
Un vechi prieten îmi spunea cândva: “Măi Dane, de câte ori concurezi, nu te gândi decât la faptul că vei fi un câştigător”.
Parafrazându-l, eu scriu: ” Livia, ai concurat,ai câştigat! Felicitari !”
Chiar te-ai ascuns. De ce nu ne mai scrii ?
Salut