Lutul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am mângâiat pe creştet codri,
Din sevă prins-am rădacină,
Când au trecut în zbor cocorii,
Am fost şi frunză şi tulpină.

Dar, timpul fost-a mult prea scurt,
Nu am putut să-l preţuiesc,
Plămădit-am fost din lut
Şi…a greşi e omenesc.

Nu am găsit în drum olarul
Ce lutu-l poate  întrupa
Făcând din el un mic tezaur
Şi vieţii a i-l închina.

Mi-au fost în beznă alinare,
Sclipiri din bolta înstelată,
Ce mă chemau cu-a lor strigare
Pe drumul veşnic către casă.

În palmă am ţinut pământul
Şi fost-am fiu de Dumnezeu,
Dar din pustiu-i rece vântul,
A întrupat un mic ateu.

A tremurat în faşă gândul,
Născut în noapte prematur,
Când alungat-am rece vântul
Rămas-am, eu, pământul brun.

Acest articol a fost publicat în numărul 51

Lăsaţi un răspuns