Nuţa Crăciun

dacă lumea ar fi o bibliotecă
ceasurile norocoase ar putea sări
uneori din pagini

ochii tăi ar avea din nou blândeţea
cailor ce pasc lăsarea serii
iar eu aş putea jura pe bucurie
că templele din noi vor dura mai mult
decât timpul

dar peretele la care mă rog
are tristeţea lui

locul tău rămâne gol
stă nemişcat
cu îndoiala înflorită
în colţul buzelor