Anişoara Iordache 

vârtejuri de ţărână
noaptea azvârle-n
sarcofagul de taină al cuvintelor.

lungi cercuri de lumină
slobozesc
albitul zbor de tâlcuri
al ritmurilor vieţii.

…e ca si cum:
te-ai arunca din cascadele naşterii şi renaşterii,
printre oameni;
oamenii ar pune pe altare sfinţite
suspinul de dor de mişcare al copacilor.
copacii ar ascunde în fibre de lemn, turnesol-
să albăstrească cântecul vitejilor adormiţi la sânul pământului.
pământul ar imortaliza pe o fina peliculă
mâinile care dau noi forme universului.

porumbeii albi dorm încă la umbra răcoroasa a gândurilor.

mai înaite de ivirea aurorii,
Luna
strânge sub aripă tăcerea,
o strecoară
peste triedre de limpezimi de vise
sub pene,
apoi închide liniştită ochii.