Ioan Gelu Crişan

Mă-mpinge gheara sorţii, mă-mpinge-ntre ruine,
Acolo-mi-este locul şi nu mă mir deloc,
Un câmp de bătălie purificat în foc
Cu răni adânci de dor străbat acum spre tine.

Îmi simt buzele arse de lunga aşteptare,
Al lacrimilor tale sărut eu îl doresc,
E-un licăr de lumină în haosul lumesc
Ce poate să dea morţii o nouă amânare.

Atunci când îţi văd chipul alungă luna norii,
Iar degetele raze îmi mângâie privirea,
Un car de foc mi-aduce din ceruri mântuirea
Şi simt din nou cum viaţa respiră prin toţi porii.