Lăstărind

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Valeriu Dandeş-Ganea

 

Din carnea mea ţâşnesc lăstari
încolăcindu-mi-se-n jur
respir deja din nori amari
şi-mi aflu-n neputinţi cusur.

În van îmi scutur veche spaimă
se-ntoarce-n pulbere argintie
în cer nu-şi dobândeşte faimă –
de nu-i tăiş pe venă vie!

Dorinţele-mi devin colibri –
câmpia-i pată sângerie
din nesperanţă îmi cresc sumbri
arbuşti, ce drumul mi-l subţie.

Se-mparte eul meu din nou
lutul coboară demn în lut
glasu-mi se pierde, spart ecou
suflul se-nalţă-n Absolut.

ca urmă nimic nu a rămas
în scurta-mi trecere prin voi
plec cu tristeţea, că vă las
la fel de plini, la fel de goi!

Acest articol a fost publicat în numărul 4

1 răspuns



Lăsaţi un răspuns