Silviu Someşanu

Lasă-mi, iubito, copacii cu aripi răsfrânte
Spre marginea lumii, la ţărmuri de somn
În spinare de drum, tăinuite urme împlânte,
Lacrima iubirii rănite, cu sceptrul de domn.

Pagina gândului necuprinsă-n cuvinte
Să-ţi cânte din frunză la turnuri mirate,
Adaogă o clipă straină-n lumina fierbinte
La gâtul cu fluturi, mărgele de timp înşirate.

Coboară rodul la rădăcina vieţii, straveziu,
În coaja timpului aprinde valuri de scântei,
Când coasta lui Adam se rupe într-un târziu
În scurta pubertate presară flori de tei.

Cluj-Napoca 1971