Lansare de carte: Flueraşu Petre – „Insomnii”

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

 

fluerau-petre-insomnii.jpg

 

Luni 12 februarie 2007, ora 14:00, la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti va fi lansată a doua carte semnată Flueraşu Petre. Volumul, primul de poezie al autorului, apare sub sigla editurii Amurg Sentimental.

Sunt invitaţi toţi cei îndrăgostiţi de cuvinte care vor să fie alături de autor. Mai multe detalii despre lansare vor fi disponibile la Muzeul Literaturii şi în presa locală.

Despre carte vor vorbi Ion Machidon, directorul editurii Amurg Sentimental, Nicolae Popa şi Elena Călugăru Baciu.

Strângând laolaltă 45 de poezii scrise în perioada 2005-2006, volumul „Insomnii” încearcă să ofere o mărturie a actului de creaţie şi să prezinte o realitate pe alocuri dură, însă esenţialmente necesară. Rămâne ca cititorii să decidă dacă acest lucru a fost realizat.

Cartea poate fi cumpărată de la chioşcul de lângă Muzeul Literaturii Române, de la librăria Eminescu precum şi de la alte lanţuri de magazine din toată ţara.

Toţi cei interesaţi sunt aşteptaţi să participe la eveniment…

Acest articol a fost publicat în numărul 4

1 răspuns

  • Flueraşu PETRE

    Dacă ar fi să ne exprimăm într-un limbaj frust, aşa cum îi place lui Flueraşu Petre în cartea Insomnii (mai aproape de adevăr – inepţii!), Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2006, am spune că autorul este un biet violator de… cuvinte! Tânărul doar cochetează cu poezia şi ce e de plâns e că stă prost cu limba română.
    Re producem mai întâi un fragment din Strigăt de peşte, unde întâlnim mai multe inadvertenţe: „În unda luminoasă/ alunecă vibrant/ o siluetă diafană, un sâmbure de apă/ iar aurul său luceşte, lumina soarelui-l-mbie/ creând peste udeala sa/ din fir de mătase luminoase straie/ (…)// însă iat-o poieniţă verde, alge, feerie/ cum îmbie/ se apropie cu jind, să se bucure de boare/ şi priveşte fascinat/ cum luceşte-ntunecat/ acul de argint adie/ pe tărâmul înecat…” (p. 14, 15). Sesizăm, pe lângă un cuvânt nepoetic – „udeala” – şi rima aleatorie, o sintagmă care frizează nonsensul: „acul de argint adie”! Oare acul de argint sau din oricare alt metal ce calităţi/ proprietăţi are pe lângă adiere?
    Ce note o fi avut autorul la limba română în şcoala generală, unde se învaţă punctuaţia? Pentru că îşi permite să pună virgulă între subiect şi predicat! : „Camera tăcută , vuia” (Gânduri rupte, p. 20). Cu siguranţă este iubitor al pleonasmului, că scrie cu dezinvoltură: „Amestecare lentă, puroiul purulent” (Mişcări în afara unui tipar, p. 22). Dar şi logica fenomenelor îi scapă, de când crede că tot ceea ce-i trece prin minte şi aşterne pe hârtie, siluind-o, se cheamă poezie: „lumină albă, crepuscul, noapte” (Viermii din praful putrezit, p. 16).
    O fi vrut numitul Flueraşu Petre să cocheteze cu postmodernismul, dar un fragment din Piramida falusului lasă de dorit prin imaginea scabroasă: „Văd şerpi încolăcindu-se/ prin părul meu pubian/ cântând o melodie,/ (…) // în câmpia mongolă din patul meu,/ doar un falus erect sub lună!” (p. 26. 27). Asta nu e poezie, ci voma unui ins după o beţie în cine ştie ce closet!
    Până să încredinţeze vreunei edituri (dar nu la Amurg sentimental!) următorul volum de asemenea inepţii, îi recomandăm lui Flueraşu Petre să-l consulte un veterinar, că la un psihiatru nu mai are nicio şansă!
    Prof. Dr. Const. MIU



Lăsaţi un răspuns