La porţile prin care mă deschid

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-ai încrustat gândul
în cuvinte pe o cruce de piatră
să-şi sedimenteze înţelesul
în neliniştile zilnice,
peste îndoiala care mă macină
cum roade moara grăunţele
pe gura pietrei,
în dulcea făină de toate zilele
a pâinii.

Mă împrospătezi cu dragoste
Ca pe un trunchi ramurile,
arborii îmi cresc pe suflet
cu păsari cu tot.

La porţile prin care mă deschid
cetate izolată în munţi,
aştept să soseşti neştiută
acum în prag de crepuscul.

Pădurea-i căzută cu frunze roşii
în inima de cleştar a lacului,
pe care alunecă o singură barcă,
barca scăpată din gânduri.

Acest articol a fost publicat în numărul 55

Lăsaţi un răspuns