La distanţă
Caliopi Dicu
O palmă sub mersul lumii
am să întind
să nu orbesc în ziua
scoicilor albe, ca o parabolă
-un zid-
prăbuşit în articulaţia numerelor.
O pasăre am să închid
să plutesc şi de sus
să pun pietrelor nume frumoase
că ne poartă chipurile
înrămate
în somnul călăuzei.
Un glas am să aştept
la poarta a doua chemări,
să-i întrerup durerea
la distanţă de un poem
care n-a fost niciodată fluier.



Nu-mi vine în minte acum niciun comentariu ,,deştept”, dar vreau să spun că poezia aceasta este foarte frumoasă.
Cu stimă, Gelu
Va multumesc mult domnule Crisan!Am incercat sa pun putin suflet in ea si probabil ati simtit suflul!