Silviu Someşanu

Doru-mi-i de maci în grâu
Noaptea pe înstelări divine
Când îşi plânge apa-n râu
Focul inimilor pline.

Hai să punem la fereastră
Pe pervaz la geam cu storuri
Vasul cu muşcata noastră
Ce înfloreşte-n inimi doruri.

Ori purtaţi de vântul serii
De prin văi şi până-n stepe
Să culegem miezul verii
Din copitele la iepe.

Să străbatem zarea-n lume
Alergând ca mânjii teferi
Pană se vor face spume
Şi în coame cu luceferi.

Când am paloşul la brâu
Iar pe umăr port o flintă
Tu iubito pune-mi frâu
Ca iubirea să se simta.

La întoarcerea acasă
Codrii să-i străbat călare
Şi în ierburi ca o coasă
Să mă-ntunec la chemare.

Nebunia asfinţitului aproape
La crepuscul de lumină
Să mă plângă-n râuri ape
Şi pădurea din colină.

Când o lacrimă fierbinte
O să-ţi pice pe obraz
Să nu uiţi că-n necuvinte
Stă muşcata din pervaz.