Ioan Gelu Crişan

Când se trezeşte-al zilei astru,
Aprinde câmpuri verzi cu rouă,
În pomi cireşe câte două
Pătează-n roşu ceru-albastru.

Coasa scrâşneşte-n fânul falnic,
Miresme crude se-nfiripă,
Respir din plin a vieţii clipă,
O doină-n vale sună-amarnic.

Te văd acum venind sfioasă
Cu margarete prinse-n plete,
Îţi prind mijlocul pe-ndelete
Şi-mi iau adio de la coasă.