Jurnal

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Violeta Câmpulungeanu 

Când am început să văd, am scris cu albastru
Atâta cât îmi rămăsese pe pleoape
la întoarcerea din cer…

 

Când am început să fiu iubită, am scris cu galben
Atâta cât îmi rămăsese pe buze
la întoarcerea din flacără …

 

Când am început să fiu părăsită, am scris cu violet
Atâta cât îmi rămăsese pe suflet
la trecerea prin amurguri …

 

Cu plânsul unui copac, îi scriu toamnei
Să rămână în chenarul ultimei file
a jurnalului meu.

Acest articol a fost publicat în numărul 1

3 răspunsuri

  • Începutul se confundă cu o perioadă de singurătate şi tristeţe, în care predomină albastrul,”Atâta cât îmi rămăsese pe pleoape la întoarcerea din cer…”. Această perioadă are totuşi parte de înţelepciune,încredere şi loialitate, fiind „deschiderea” către lume.
    Viaţa continuă apoi, plină de căldură şi mulţumire, poeta dobândind un caracter puternic şi generos sub semnul nuanţelor de galben din flăcările iubirii.Tocmai de aceea, trecerea spre amurgurile încărcate de violet,”culoarea regilor” puţin întâlnită în natură, dar care crează o atmosferă artistică deosebită, care alungă suferinţa generată de sentimentul de părăsire, înlocuindu-l cu lux şi sofisticare sufletească, ne rămâne şi nouă „pe suflet”, ajutându-ne să alunecăm spre maroul toamnei, „cu plânsul unui copac” plini de încredere şi maturitate.

  • Poate ca plansul copacului, o sa readuca primavara.
    Multam pentru vizionari si corecturi (cu toate ca nu am fost prea de acord cu ele, cum se poate observa din texte).
    La buna recitire.

  • Ileana şi Dan,
    Vă mulţumesc pentru atenţia acordată „Jurnalului”, care nu este altceva decât o scrisoare către mine însămi în speranţa că îmi va răspunde cineva.
    Pentru discuţii cu aspect estetic, stilistic şi lingvistic ne putem întâlni pe forum
    Cu aleasă preţuire,
    Lucileta



Lăsaţi un răspuns