măicuţa din schitul adormirii
îşi aranjează părul încurcat de licurici.
trupul se acoperă cu in alb
aşa cum fac toate miresele Domnului.
nuferii palmelor cad grei de făclii
care s-o poarte spre altarul
unde Dumnezeu împarte pâine şi vin.
în plecăciuni
florile uluite îi miros pielea unsă
scuturându-se petalele sub tălpile nude.
aerul ameţind
devine rouă
doar să-i sărute fruntea
să-i scuture genele.
şarpele grăbit să coboare
se încurcă de crengile unui brad şi
gândeşte să-i sară în braţe
dar crengile îl leagă strâns.
pe uşa bisericii măicuţa dă mâna
aripilor îngereşti.
icoanele se topesc sub buzele ei.
ea le soarbe
una câte una
căutându-l pe Dumnezeu.
Dumnezeu doarme de mult
la sânul ei.