Elena-Simona Popescu

ne trezim agonic ca nişte fiare hărţuite
cu membrele tremurând inexplicabil
cu pieptul în flăcările pulsului trepidant
aprinzând lumina dulce a realităţii
mulţumindu-ne de o eliberare care ni se cuvine
câteodată trupul ne închide aşa de strâns
de parcă ar vrea să dea o lecţie
pe care nu vrem să o învăţăm
şi atunci mintea epileptică o ia razna
în coşmaruri aride care ne pedepsesc simţurile
de fapt în noi domneşte un monstru subliminal
care ne dezbracă şi ne jupoaie de straturile materiei
pălmuindu-ne cu angoase
îl naştem zi de zi
ca pe un întuneric ce devine iadul din noi
fiinţa ni se rupe în două
fiindcă o parte din ea se compromite
acceptând sa fie bezna care să ne ucida
încetul cu încetul