Cătălina Cadinoiu

Mă tem de tine ca de-un vis profund,
de-acea cădere nesfârşită-n gol.
Ea spune îngrozită dând nas în nas cu ziua :
„am visat o cădere în gol!”,
ea se teme de legi şi de apocalipsă.
 

Ochii tăi nu sfârşesc în mine niciodată
deşi din mine niciodată nu ies.

Îţi aminteşti de nebunul Fane
când ţi-a intrat în casă într-o zi,
s-a întins în pat,
înainte, s-a închinat la icoană,
ţi-a mâncat strugurii din tavă?
Tu n-ai zis nimic.
De ce mi-e frică să te întreb
ce faci în casa mea cu muşcate roşii la geam
aşa cum ţie îţi era frică să-l întrebi pe nebunul
Fane?

Acum că tot ai venit
hai să locuim în inima mea,
iar inima ta să o ţinem pentru oaspeţi.