Infernul roșu. Mititica

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––-

Valea Iadului
Fără aprobarea băiatului care nu va uita niciodată ţinuta mamei sale, puteau fi văzuţi pe drumeagul care ducea spre singura ieşire din lagăr, patru condamnaţi la înfometare şi muncă forţată; Ajungând în faţa pichetu-lui militar, reprezentanţii deportaţilor bănăţenâmpinaţi cu o politeţe ieşită din comun de sergent Vadim Prişcaru; De cum îi vede într-o nepermisă relaxare, gradatul care cunoştea şi folosea cu succes numai limbajul învăţat în mahalaua comunisto-securistă, îi ia în primire:
-Bă răcanii dracu, ia uite ce tituişti veniră pacilea; Bă idioţilor, şi eu care taman crezui că vă necarăţ în gârlă şi vă dusărăţ la dracu.
-Sergent Vadim Prişcaru, în ciuda tovarăşilor care nu întâmplător ne doresc moartea, deportaţii încă nu s-au dus pe apa Sâmbetei.
-Ia uite bă răcanii dracului, ordonă sergentul care de-acum se holba ca orice soldat ne împărtăşit, tituista rămasă în cracii goi şi acuşica zâm-băreşte ca proasta în târgu lu Cremene.
-Dacă nu-ţi plac în cracii goi, mă poţi împuşca sergent Vadim.
-N-am ordin fă tituisto, altfel dă mult te găuream în căpăţâna proas-tă şi scăpam poporu muncitor de-o căţea în pizda goală.
-Sergent Vadim, raportă doctorul care dezamăgit de inepţiile grada-tului promovat de Satana, nesocotise înţelepciunea care-i ordona să nu îşi pună mintea c-un nebun made în Oltenia, până când vei primi un ase-menea ordin mai este un bob zăbavă şi multă apă va curge pe râu.
-Da bă tituistule, dar tu ce pizda mătii vrei? Doar nu te mănâncă în cur şi vrei să te scarpinăm cu baiuneta prinsă în cioc dă carabină.
-Cum vrei tovarăşu sergent, raportă sora care-n ciuda insuccesului continua să zâmbească în aceeaşi manieră provocatoare, dar ferească-te Dumnezeu de o asemenea mâncărime; Amu înţelegi pricina şi rostul?
-Bă tituiştii dracu, ameninţă idiotul care de-acum credea că face o glumă de care să râză cu gura pân la urechi până şi răcanii cei mai proşto-vani, să ştiţ că dacă vă mănâncă în cur, vă scarpină soldat Lupu cu baiuneta care-i mai tare decât orice pulă; Voi nici acuşa nu pricepurăţ?
-Da tovarăşu sergent, raportă doctorul fără să ia în seamă prostia olteanului, dar noi trebuie să raportăm cât mai urgent tovarăşului locotenent Dăscăloiu, o situaţie care de-amu este foarte gravă.
-Bă tituistu dracu, atuncea când ofiţăru e dat absănt ori este plecat cu niscaiva treabă la vreo garnezoană săcretă, în pechet numa eu rămâi comandant peste răcanii care nici măcar nu este soldaţi militari.
-Da tovarăşu sărgent, întreabă sora care cu greu îşi mai putea stăpâni râsu-plânsu, dar măria ta când crezi că va veni dă la garnezoană, locotinen-tul Dăscăloiu? Întârzie multă vreme şi nimeni nu ştie cât?
-Dacă ai ceva dă zis fă tituistă curvoaică, atuncea trebuie să-mi ra-portezi mie; Pricepuşi căţea în călduri, sau vrei lămurire specială.
-Eu nu ştiu ce înţelege bravul sergent prin specialitatea militară, dar cred că chestiunea este de nasul tovarăşului locotenent Dăscăloiu.
-Bă tituiştii dracu, ameninţă în stilu-i caracteristic sergentul Prişcaru Vadim, dacă nu-mi spuneţ ce vreţi să-i raportaţ lu ofiţăr Dăscăloi, vă dau da berbeleacu până în valea plină cu apă şi căcat.
-Taică, doar nu venirăm la cerşit, încearcă zadarnic popa Ioan.
-Da cum dă prinsă glas şi un popă cu barbă dă ţap încornorat?
-Tovarăşu sergent, raportă şi nu fără motiv sora Paulina Frânculescu, în satul în care vă uitaţi cu scârbă comunistă, a izbucnit epidemia de friguri şi nu ştiu dacă realizaţi cât de mare este primejdia.
-Bine fă sârboaică pizdoasă, dar ce-mi pasă mie dacă în satul vostru este numa proşti care taman în miez dă vară tremură dă frig?
-Poate chiar te bucuri sergent Vadim Prişcaru, intervine îngrijorat de prostia oltenească doctor Ticu, numai că epidemia de friguri nu-i o ră-ceală de care te vindeci cu ceai de sunătoare şi aspirină germană.
-Păi atunci ce pizda mătii este, întreabă râzând mânzeşte sergentul Vadim? Nu dalceva bă sârboi nenorocit, dar oltenii care este ăi mai primii dântre tovarăşi, tremură numa când îi ger dă capră pietrili.
-Tovarăşe sergent, insistă doctorul care într-un fel spera să-l convin-gă pe reprezentantul epocii de piatră, epidemia datorată ţânţarilor este o boală care netratată la timp cu anumite medicamente, îi curăţă pe bolnavi în doar câteva zile; Acum ai înţeles cât poate fi de grav?
-Atunci să vă cureţe mai repede; Doar aşa mai plecăm şi noi acasă; Ce zâceţi bă răcanii dracu, n-ar fi mai bine să moară cu toţii şi noi avansaţi în grad să plecăm dacileaşa, întreabă retoric sergentul Vadim?
Refuzând plăcerea nebunului, soldaţii tăceau şi nici măcar nu-l ono-rau cu priviri aprobatoare; Văzându-se încurajat de supuşii olteanului cu grad de comandant, doctorul atacă la baioneta bunului simţ:
-Tovarăşu sergent, eu sunt doctor şi ştiu că epidemia este provocată de ţânţarii care nepărtinitori îi înţeapă pe toţi; Înţelege sergentule: Moartea îi paşte pe deţinuţii din Mititica, dar şi pe soldaţii de pază.
-Fugi dacileaşa bă tituistu dracu! Tu ne sperieşti doar ca să dezertăm şi voi să evadaţ la nemţii germani; Asta vreţ să faceţ sârboilor?
-Nu te sperie nimeni sergent Vadim, doar te avertizăm; Cum ţânţarii n-au frontiere, vă puteţi îmbolnăvi de friguri şi fără medicamentele necesare, ve-ţi muri cu toţii în doar câteva zile; Acum ai înţeles?
-Bă răcanii dracu, voi auzârăţi ce vrea tituiştii? Să murim noi ca să plece ei dacileaşa; Ia spune bă sârboi tâmpit, asta vrea muşchii tăi?
-Nicidecum tovarăşu sergent, raportă doamna care furioasă îl săgeta cu privirea; Noi vrem doar medicamente şi nimic mai mult.
-Bă răcanii dracu, ordonă sergentul care de-acum încerca să meargă până la capăt cu imbecilitatea comunisto-securistă, ia rostogoliţâ-i la vale pă tituiştii care înfriguraţi ca nişte proşti tremură şi vara.
Văzând că soldaţii bravului sergent veneau cu armele pregătite pen-tru tragere, deportaţii fac stânga împrejur; Abia dacă scăpaseră de nebunia bietului sergent când, unul dintre răcani raportă cu glas scăzut:
-Doamnă Paulina, opriţi-vă doar o ţâră cu prietenii dumneavoastră; Cu riscu de-a intra la bulău, când vine tovarăşu locotenent Dăscăloiu, am să-i raportez eu despre boala provocată de ţânţari.
-Mulţam fain soldat Muscă, dar locotenentul Dăscăloiu nu mai vine în seara ista, întreabă vădit îngrijorată doamna Paulina Frânculescu?
-Musai doamnă Paulina şi cum îi vorba despre epidemia care aşa cum bine spuneţi dumneavoastră, ar putea să secere fără părtinire şi fără nici-o milă, eu cred c-o să vă asculte măcar din interes militar.
-Dumnezeule, intervine părintele c-o rugă creştinească, primeşte-i Doamne la sânul tău şi învaţă-i binele creştin în dauna răului diavolesc.
-Da părinte Serafim, dar cine să-i înveţe? Sunt doar nişte atei.
-Cum cine fata taichii, răspunde puţin mirat preotul care abia dacă se mai putea mişca? Dacă vor, învăţătorul poate fi chiar Dumnezeu.
-Ştiu părinte, răspunde cu multă convingere sora Paulina, dar pentru creaturile care n-au nimic sfânt, ruga sfinţiei voastre este pe cât de inutilă, pe atât de ofensatoare la adresa ateismului roşu.
-Cu atât mai mult fata taichii; Creştinii care poartă sfânta cruce, au îngăduinţa Dumnezeului a toate ziditor, dar şi obligaţia de a se ruga pentru semenii care nu întâmplător păcătuiesc prin necredinţă şi răutate.
-Părinte Serafim, ca să ne aducă medicamentele fără de care vom muri în valea unde ne-au arestat doar pentru a ne extermina prin înfometa-re şi muncă forţată, amu suntem în situaţia de-a ne ruga de nişte comunişti care pozează în călăii cei mai feroce cu putinţă.
-Doamnă Frânculescu, părinte Serafim Lugojanul, întreabă şi nu fără motiv învăţătorul Irimescu, cum vreţi să apelăm la înţelegerea barbari-lor? Păi de unde nu este nici măcar Dumnezeu nu cere.
-Ştiu domnule, numai că de-amu suntem într-o situaţie dificilă.
-Doamnă Frânculescu, poate c-ar fi mai bine să adunăm bani de la oameni şi apoi să cumpărăm doar medicamentele strict necesare.
-Domnule învăţător, să zicem că din puţinu pe care îl au, ţăranii vor da câţiva bănuţi, dar cum suntem arestaţi în lagărul Mititica, unde Dumne-zeu vom găsi farmacia care să aibă medicamentele necesare?
-Mai întâi s-adunăm banii şi apoi vom vedea ce şi cum facem.
-Ce să vedem domnule învăţător? De-amu este mult prea târziu.
-Având banii necesari, un bărbat mai curajos ar putea să se strecoa-re până în cel mai apropiat oraş; Deghizat într-un ţigan, poate va izbuti să cumpere medicamente, măcar pentru cazurile mai grave.
-Am înţeles domnule învăţător, dar ce Dumnezeu facem în cazul în care bărbatul va fi prins şi arestat pentru cine ştie câtă vreme?
-Este cam riscant, dar numai aşa tovarăşii vor afla despre epidemia de friguri; Şi apoi domnule doctor, de unde o propunere mai bună?
-Domnule învăţător, mă gândesc că poate ne vom înţelege cu loco-tenentul ce-ar trebui să aibă mai multă înţelepciune decât un oltean tocmai bun de legat la stâlpul infamiei; Amu ce spuneţi, n-am dreptate?
-Ştiu doar că mă îndoiesc de mintea care lipseşte din căpăţâna se-curisto-bolşevică, intervine sceptic învăţătorul Irimescu.
-Domnule doctor, raportă sora Paulina Frânculescu, dumneavoastră credeţi că Dăscăloiu se poate compara cu locotenent Mihai Marghiloman? Poate nu ştiţi domnilor titoişti, continuă să acuze sora care odinioară salvase de la moarte o mulţime de pacienţi, dar la comanda partidului muncitoresc român, aceşti ofiţeri, ofiţeraşi, ofiţăruşi, ofiţărani, oficiobani, sunt promovaţi doar din muncitorii şi din ţăranii care pozează în indivizi curaţi ca lacrima de crocodil; Avansaţi în timp ce se făcea apelul de seară, tovarăşii ofiţeraşi abia dacă ştiu să socotească şi să scrie româneşte.
Se înoptase deabinelea; După o vreme în care doar greerii cântaseră ceva în legătură cu regele alungat de comunişti, părintele Serafim se ridică de la pământ şi învingându-şi teama predică cu glas scăzut:
-Taică, eu cred că-l aşteptăm degeaba pe ofiţerul care numai Dum-nezeu ştie pe unde-i umblă picioarele şi ce face cu mintea care-i mobilează un colţişor din căpăţâna nespălată de cine ştie când.
Şi preotul Ioan avea dreptate; După ce aşteptară zadarnic, deportaţii bănăţenii plecară spre casă; Era noaptea târziu; Obosiţi, titoiştii se opresc cu tăţii în faţa cortului botezat Spital Clinic Mititica; Nu mică le-a fost mi-rarea când, din spatele unui gărduţ împletit din nuiele se ridică o mogâldeaţă; După numai câteva clipe de ezitare, mogâldeaţa care poza într-un deportat bănăţean, se apropie temător şi întreabă cu glas abia şoptit:
-Dumneavoastră sunteţ dom doctor? Bine că mai venirăţ acasă.
-Eu sunt mă femeie, dar ce Dumnezeu s-o întâmplat în numai câteva ceasuri, răspunde cu oarece îngrijorare doctorul Ticu Vladimir?
-Cu mine nimic domnule doctor, dar omu meu nu mai tremură deloc şi nici măcar nu mai vrea să vorbească cu mine; Poate s-o supărat din ci-ne ştie ce pricină şi amu tace mâlc.
-Aşteaptă doar o ţâră, vreau să-l văd chiar amu.
-Păi cum să vă spun dom doctor, întreabă mai mult retoric sărmana femeie? Omu meu nu vrea să mai ştie de nimeni şi de nimic.
-Aşteaptă măcar până ce-mi trag sufletu şi-mi iau trusa din cort.
-Domnule doctor, insistă nefericita care înfricoşată începe să plângă, omul meu are trebuinţă mai mult de părintele Serafim.
-Să merem femeie, intervine preotul care de-amu ştia ce păţise ro-mânul, vinovat doar pentru că trăise la doi paşi de graniţa cu sârbii.
-Doctor Ticu, exclamă îngrijorată sora Paulina, ista-i primul deportat răpus de friguri! Nu ştiu cum doctore, dar trebuie să facem ceva.
-Doamnă Paulina, de ce m-am temut daia n-am scăpat; Amu dacă vreţi, pot să vă însoţesc până la ţăruşul care mă ţine la distanţă.
-Chiar dacă o vreme vom avea acelaşi drum, cred c-ar fi mai bine să păstrăm oarece distanţă, raportă îngândurată sora Frânculescu.
-Paulină, răspunde doctorul care bine motivat încerca să dea vieţii un sens anume, nu-ţi dai seama cât mă întristează raportul tău?
În dimineaţa zilei următoare, doamna Paulina mai zăboveşte pentru niscai treburi gospodăreşti; Când astrul dătător de viaţă şi speranţă începe a se ridica pe bolta de un albastru pătat de câţiva norişori alburii, doamna Frânculescu lăsă totu baltă şi începe a se pregăti de drum; Trecuse cu pu-ţin peste ora nouă când, îmbrăcată asemenea pipiţelor de pe Calea Victoriei, doamna bătea la poarta spitalului clinic; În mai puţin de un ceas, doamna Paulina, doctorul Ticu şi învăţătorul care în ciuda durerilor de coloană ţi-nuse morţiş să fie prezent la datorie, se opresc în faţa pichetului militar; Bucuros că titoişii îi ofereau posibilitatea prin care să-şi etaleze prostia de sorginte oltenească, sergentul care nu întâmplător rânjea la câţiva titoişti afectaţi de prostia oltenească, întreabă pe un ton sever:
-Etă bă răcanii dracu, tituiştii să întoarsă dân nou! Bă sârboii dracu, vă înţăpă ţânţarii în cur şi daia nu mai staţ în fundătura dân vale?
-Tovarăşu sergent, raportă doctorul fără a credita prostiile pe care sergentul le etala de zor, un deportat o murit de friguri în noaptea trecută; Cum cred că v-am mai raportat, boala care niciodată nu-şi alege pacientul, în curând va intra în pichetul militar şi fără să-ţi raporteze, îşi va lua tributul care în lipsa medicamentelor va fi plătit doar cu viaţa.
-Bine bă tituistu dracului, întreabă sergentul, încruntându-se la doc-torul care de-amu încerca să se dea mare şi tare băţos, dar ce măta în cur vrei să plătim cu viaţa dată pă gratis dă comuniştii români?
-Ţi-am mai spus tovarăşu sergent, da îmi fac datoria de medic şi îţi repet că în curând vă veţi îmbolnăvi de friguri; Cum nu aveţi doctor specialist într-o asemenea epidemie şi nici medicamentele strict necesare, veţi muri cu tăţii, raportă în cunoştinţă de cauză doctor Ticu Vladimir.
-Cum mă tituistu dracului, ordonă locotenentul care nu întâmplător răsărise ca o stafie în spatele răcanilor care speriaţi pozau într-o aproximati-vă poziţie de drepţi, tu vrei să moară toţi soldaţii armatei popolare? Spune mă dobitocule, vrei să moară toţi soldaţii care vă păzeşte?
-Tovarăşu locotinent, trebui să raportez cum că aiştea şi d-ai dracu ce este ei numa cu lumea noastră oltenească, uite că nici nu…,
-Gura mă boule, ordonă ofiţerul care furios îi face semn bravului să tacă; Ia spune tituistule, acuşica ce măta în cur mai vrei de la mine?
-Păi tovarăşu locotinent, raportă cam peste rând gradat Vadim, eu crez că tituiştii vrea doar să ne sperie cu frigu din fundătura Mititica.
-Mă boule, strigă ofiţerul, în timp ce se zburlea spre gradatul pentru care armata populară nutrea o imensă mândrie, dacă mai latri ca un dobitoc te bag în pizda mătii; Dobitocule, nici acuşica nu înţelesăşi?
-Am înţeles tovarăşu, dar nu mai pot intra în pizda lu muică-mea.
-Cum sărgent? Doar nu muri muică-ta şi rămăsăşi orfan dă tată.
-Tovarăşu locotenent, intervine motivat doctorul Vladimir, ţânţarii renăscuţi în urma potopului tescovinean, au declanşat epidemia de friguri; Nu cred că ştiţi, dar până la urmă boala ne va răpune pe tăţi.
-Asta-i bine tovarăşu locotinent, raportă olteanul cu grad de nemer-nic; Aşa cum ne spusă un muncitor care ne ţinu o şedinţă dă partid mun-citoresc, tot trebuia beliţi tituiştii pă care-i adusărăm în căcăstoarea Mititica şi pă care comuniştii vrea să-i termene mai repede.
-Gura sărgent Vadim; Ia spune tituist dobitoc, întreabă furios locote-nentul Dăscăloiu, acuşica ce măta în cur mai vrei dă la mine?
-Vrem medicamente tovarăşu locotenent, raportă doctorul Ticu, în timp ce înmâna o hârtiuţă împăturită, ofiţeraşului care la ordinul partidului fusese promovat din cine ştie ce muncitor cu originea cea mai sănătoasă; Am scris doar strictul necesar, precizează doctorul care din motive lesne de înţeles, nu avea prea multă încredere în ofiţerul pupăzat cu două steluţe care de la un timp sunt păstorite doar de un cioban agramat.
-Bine mă sârboiu dracu, dar tu ce pizda mătii scrisăşi atât de îmbâr-ligat, întreabă ofiţerul promovat doar pe bază de origine, după care despătu-reşte hârtia pe care doctorul trecuse doar strictul necesar?
-Tovarăşe locotenent, raportă sora care prin ţinuta voit provoca-toare încerca să câştige bunăvoinţa ofiţerului promovat doar pentru mintea lui puţină, aveţi lista cu medicamentele fără de care boala catalogată într-o fază incipientă, poate să facă numeroase victime; Luaţi aminte tovarăşu ofiţer şi nu încercaţi muşamalizarea maladiei care ucide.
Locotenentul care urmând pilda confraţilor într-ale nemerniciei făcea din sărăcie o virtute doar pentru că în comunismul românesc nu putea s-o înlocuiască cu nobleţea regală, abia dacă silabiseşte cele câteva cuvinte; Neînţelegând mai nimic din textul scris cu litere de-o şchioapă, împătureşte hârtia şi-o bagă într-un buzunar slinos.
-Da bă tituist dracu, raportă locotenentul care mai abitir decât elevii nu îşi mai putea dezlipi ochii de la piciarele frumoasei doamne, dar eu nu-ma peste o săptămână dau hârtia maiorului Drăghici.
-Am înţeles tovarăşu ofiţer, numai că va fi prea târziu, raportă docto-rul care disperat încerca să îl convingă pe inconştientul locotenent.
-Bă tituist dobitoc, ordonă locotenentul care deliberat luase mina omului supărat, dă nu taci dracu din gură, să ştii c-am să-i ordon lu sărgentu care abia aşteaptă să vă dea da berbeleacu; Acuşa pricepuşi?
-Daţi ordin tovarăşu locotinent şi-o să vedeţ ce istrucţie face un ol-tean cu bănăţănii aiştea, raportă sergentul cu şi mai multă patimă.
-Tovarăşu ofiţer, raportă sora chiar cu riscu de-a fi arestată mintenaş de omniprezenta securitate, dumneavoastră sunteţi prea inteligent pentru a vă lăsa influenţat de un gradat care aşa cum bine văd tovarăşii care su-feră de orbul găinilor, ştie doar să urle fără motiv.
-Fă putoarea dracului, ameninţă în limbajul pe care bravul ofiţer la învăţat pe maidanul proletar, doar nu mă înveţi tu ce şi cum trebuie să fa-că un ofiţer dân armata populară şi militară.
-Bine tovarăşu, raportă sora Paulina riscând mai mult decât o simplă arestare, dar eu nici măcar la ordinul mareşalului Antonescu n-aş fi acceptat să fac cu dumneavoastră şcoală primară şi religie creştin-ortodoxă; Luaţi aminte şi căutăţi un dascăl pe măsura talentului ereditar.
-Tovarăşu locotinent, acuşa dă ce dracu vă mai băgarăţi în cârd cu nişte tituişti care după mine este ăi mai colţoşi? Daţi ordin şi acuşica îi bag la bulăul în care să doarmă doar cu furnici pă su cămaşă.
-Sărgent Vadim Pişcaru sau cum dracu te mai chiamă, ordonă nervos locotenentul care fremăta de aceeaşi furie comunisto-securistă, tu execută ordinu şi taci dracu dân gura care debiteşte numa prostii.
-Am înţeles tovarăşu ofiţeru, dar eu pă care ordin să-l esecut?
-Mă idiotu dracu, ordonă ofiţerul ce părea cuprins de inestimabila furie bolşevică, până nu-mi ies dân pepeni dă-i da berbeleacu; Ia spune mă bou dracu, acuşica înţelesăşi ordinul espre?
-Tovarăşu locotenent, n-ar fi mai bine să dispuneţi de logică?
-Ia mai taci dracu din gură; În pluton n-am nici-un Gică contra, ra-portă într-o manieră tipic proletară locotenentul Dăscăloiu.
-Tovarăşu locotenent Dăscăloi, insistă sora care pentru medicamen-tele de care depindea viaţa fiului era dispusă la orice, poate vrei să discu-tăm între patru ochi şi nu îndrăzniţi să îmi ordonaţi.
-Nu vedeţ tovarăşu locotinent, raportă sergentul care prinzând curaj se oţăra pe măsura educaţiei de care vinovată se făcea doar familia, şcoala şi societatea românească, acuşica tituista mai proastă decât oaia, vrea să vă scoaţă până şi ochii dân capu pă care vă pusărăţ chipiu.
-Bă sărgent dobitoc, urlă mai ceva decât un scos din minţi locotenent Dăscăloiu, execuţi mai repejor ordinul pă care taman ţi-l dădui, sau poate vrei să te pun la dispoziţia maiorului Drăghici?

Acest articol a fost publicat în numărul 57

Lăsaţi un răspuns