Robert-Marius Dincă

Pe stradă un câine şchiop
Fugea în trei picioare
Şi lumea-i făcea loc,
Dându-se din cale.

Un ochi de plastic, spart,
Zăcea pe un trotuar,
Un portofel pierdut
Şi-un capăt de fermoar.

În parc un beţivan
Vorbea cu un copac
Şi-un fluture albastru
I se plimba pe cap.

Un bloc neterminat
Se înălţa în zare,
Spre un cer ciudat
Fără de culoare.

Se făcea simţit
Un vânt cu iz de mentă,
Răscolindu-mi eul
C-o furie dementă.

O fată mi-a zâmbit
Şi m-am pierdut de lume,
Nemaivăzând nimic,
Nici rele şi nici bune.

N-am înţeles o clipă
Ceea ce-am simţit,
Apoi am realizat
Că m-am îndrăgostit…