Marcel Cuperman

Plutind adânc pe cerul magic,
În mediul lui păzit patetic,
Ca un rechin pe fund pelagic
Ce-şi cată prăzile timide
Fără de ochi si carotide,
Un vultur zboară-n cerc, frenetic.

Ţinându-şi pleoapele deschise,
Tăind azuru-n cânt de harpe,
Precum în negrele abise
Necunoscând ce-i aia frica
Înoat’a mării largi pisica,
Condorul caută un şarpe.

Stăpâni pe ape şi văzduhuri,
Fără odihnă ei atacă,
Sculându-şi prada din culcuşuri
Cu şiretlic şi perfidie,
Că lanţul hranei tragedie
Vânaţi şi vânători convoacă.

Unul trăieşte, altul moare,
De când e lumea şi pământul
Viaţa-i mereu amăgitoare:
Cei mari şi lacomi se desfată,
Cei mici au şişu-n beregată,
Dar toţi îşi vor găsi mormântul.

15 Ianuarie 2009