__________________________________________________________

În ce amiezi la porţile tăcerii
Se naşte umbra ta sub duzi?
Să las iubirea mea durerii
Când tu nu vrei s-o mai auzi.

Mi-e dragostea furată de cocoare
În zbor pe cerul altor vremi,
Mă arde nemurirea ca un soare
La care acum nu mă mai chemi.

Lumini de argint-n noi se trec
Însingurării ochiu-i pune vamă,
Cu anii orbi aproape mă petrec
Şi verbul tău în fraze se destramă

O! câtă putere-n carnea-nvinsă
Piatra-n ţărâna drumului emană,
O flacară spirala viu aprinsă
În statuia mea de bronz romană.

SIBIU-1986