Emil Fanache

   Îmi cânt tăcut o odă din vechime
   Şi de un timp nu ştiu s-o mai ascult
   În seara asta sunt pilot de rime
   Şi seara asta s-a-ncheiat de mult.

   Azi un poem s-a prăbuşit şi moare
   Cu-o rimă risipită în mirări
   Cu aripi de hârtie, nepăsare…
   E noapte…sunt poet de încercări.

   Resuscitând un vers, pierzând cadenţe
   O linie continuă în gând
   Visez un trist poem cerşind în zdrenţe
   Şi-o cupă de otravă palid bând.

   V-aş blestema adânc pentru vecie
   Când oi fi stins; sub al bărbiei galb
   De mi-aţi întinde-n cruntă infamie
   O filă cu însemne în vers alb.