In memoriam

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––-                                                                                                                    Mamei Florica

Strada-i schimbată, iar casa-i pustie;
Ograda e mută şi iarba-o inundă;
Plecat-au cu toţii, n-au cum să mai vie,
Mai sunt doar aici, în durerea-mi profundă.

Deschid uşi pe rând, trec praguri, privesc,
Şiroaie de lacrimi îmi tulbură gândul;
„Ce dor mi-e de tine – m-aud cum şoptesc –
Şi câtă durere am strâns ani de-a rândul!”

În faţa icoanei, mă opresc cu sfială
Şi aprind lumânarea din candela veche.
Umbrele pâlpâie prin camera goală
Întâlnind numai doruri ce-şi caută pereche.

Cu ochii-ţi albaştri, luminaţi de credinţă,
Mă priveşti dintr-o poză-nvechită de vreme
Şi simt că primeşti, de peste fiinţă,
Buchetul – omagiu – de crizanteme.

11 martie 2010

Acest articol a fost publicat în numărul 42

Lăsaţi un răspuns