În lupta nedreaptă cu timpul pariem pe poet

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Volumul „Contrasecunde” al Iuliei Pană, apărut la editura Brumar în anul 2008, cuprinde patruzeci şi două de poeme scrise cu dezinvoltură şi sinceritate debordantă. Faptul că autoarea nu pune accent pe metaforă şi poetizează direct, lăsând cuvântul să se manifeste liber în spaţiul dintre bătăile inimii, „ca un cântec al sângelui” (pag. 27), îi aduce un considerabil câştig. De fapt… „poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise” (pag. 20), amintindu-ne de „poemul care se scrie singur” (Vişniec) sau de „contemplaţiile” lui Hugo vizavi de cuvânt, logosul lui Dumnezeu. 

            Naşterea, frica sunt coordonatele poeziilor din introducerea volumului: „E prea noapte” (pag. 5), „Buhuhu” (pag. 6), „Din mâinile tale curg mici râuri de purpură” (pag. 7). Astfel, „Ce poţi face într-o dimineaţă începută prost?” („Infrared”, pag. 8). Aceasta este întrebarea la care poeta încearcă să găsească răspunsul, chiar dacă „noaptea leneşă… te-a abandonat / lentoarea ei, e acum în tine, în venele tale…” („E o noapte leneşă ce se întinde pe canapea”, pag. 9). Un eros feminin, mai puţin pronunţat dar la fel de sugestiv, îl întâlneam şi în poezia Ioanei Florea, în care „noaptea cea mai frumoasă e în trupul femeii / şi nicăieri altundeva”.

            Schimbarea şi transformarea gesturilor (sau hormonilor) în cuvinte încep o dată cu „dimineţile calde, plăcute” („Împotriva tuturor – împotriva poeziei mele”, pag. 11; „Frunze dulci de mescalină”, pag. 13), când, „într-o zi însorită plină de întrebări” (pag. 15), „timpul îşi face de cap cu vieţile noastre”.  Contrasecunde, contratimp, poezia, „ca o poveste din budoar” (pag.17), este produsul dorinţelor, fantasmelor şi nicidecum al disimulării erotice.

            Lumina se doreşte să aibă efect purificator („Astăzi s-a luminat”, pag. 21), dar este şi martor atent al iubirii („Lumina”, pag. 51). Mai apoi, chiar dacă poeta îşi manifestă atitudinea uşor misandrină şi deloc mizericordioasă faţă de timp („Bărbatul meu timp”, pag. 26), iubirea ei pleacă „Direct din inimă” (pag. 32), o oferă aceluiaşi timp, „deşi el a mâncat din ea o bucată / ca dintr-o prăjitură” („Ştii unde am pus iubirea?”, pag. 41), luptându-se din nou să o primească înapoi întreagă. Şi „ce mărunte sunt toate lucrurile faţă de dragostea mea” (pag. 46), mărturiseşte poeta, înnobilând sacrificiul, renunţarea la sine, sentimente răsplătite deseori „cu un simplu pa pa”. Singura afacere profitabilă ar fi să vândă „Lacrimi la kilogram” (pag. 58) dar ea alege să scrie despre „cum simţi viaţa trecând prin tine cum timpul se / joacă cu tine / şi cu bucăţica ta de rol / să scrii scrisul tău.” („Să scrii”, pag. 59).

            Două poeme ne-au reţinut atenţia în mod deosebit. Din „Omul – luni” (pag.53) extragem o superbă reflexie cu privire la importanţa lucrurilor şi a fiinţelor care ne înconjoară şi cărora ar trebui să le acordăm mai multă atenţie: „toate zilele astea stupid botezate, luni, marţi, miercuri… / De ce nu le numerotăm sau de ce nu le dăm nume de / păsări de flori sau / de oameni. În poemul „Alte albii alte culcuşuri” (pag. 40), poeta experimentează trecerea prin culoarul numit existenţă, cu, „escapade adânci în tuneluri săpate misterios şi / periculos, în alte albii / în alte culcuşuri…”   

            Ceea ce o deosebeşte pe Iulia Pană de multe dintre poetele contemporane este detaşarea de condiţiile sociale, refuzul metaforei preţioase, lipsa elementelor decorative sau a cadrului naturii. Este un lirism ce pune accent pe senzaţia inimii, a firicelului de sânge, a cărnii şi a pielii cu toţi porii deschişi. O poezie pe care orice om o poate adapta necesităţii de cunoaştere, de explorare, plecând de la instinctul primar. Aici este rolul pozitiv pe care creaţia îl poate avea în impactul cu cititorul, de a-l determina să-şi depăşească pasiva condiţie a celui ce se teme de sine şi de artă.

            Concluzionând, în lupta nedreaptă cu timpul, cuvântul este singura armă prin care poetul poate riposta. Volumul „Contrasecunde” este al unei autoare ce demonstrează curaj şi vitalitate, ceea ce ne determină să pariem „cu ochii închişi” pe viitorul său literar. 

Ionuţ Caragea

21 august 2010

Acest articol a fost publicat în numărul 47

4 răspunsuri

  • buna ziua Domnule Ionut Caragea.doresc sa va vorbesc pentru cateva clipe.

    azi mi-a venit ideea unei noi povesti:”o suferinta dulce””sau ceva de genul..am citit dictionarul suferintei,scris de dumneavoastra..si as dori ca la inceputul fiecarei parti al acestei povesti sa folosesc un citat din cartea dumneavoastra..de fapt,dupa planuyl meu,cartea dictionarul suferintei ar fi un jurnal de intelepciune pentru personajul principal..am nevoie de acceptul dumneavostra…deci,cand pot incepe sa scriu?cred ca intr-o luna pot termina povestea..va multumesc pentru intelegere.

  • va prezint inceputul..pentru a va face o idee…desigur,povestea poate fi scrisa si fara a spune despre ce carte este vorba..dar as distruge intreg farmecul,de aceea am nevoie de acceptul dumneavoastra..

    Buna dimineata intelepciune…

    ~Introducere~
    Viata mea este o dulce suferinta..o durere adanca s-a instalat in suflel meu..insa,
    zambesc de fiecare data,deoarece sufletul meu este puternic.aceasta suferinta mi-a devenit un prieten de nadejde.pentru ca in spatele acestei suferinte se afla chiar
    intelepciunea.
    Scriu aceste randuri din inima..le inteleg,pentru ca traiesc prin ele..multe vor ramane nespuse,insa doresc ca prin acest inceput,sa laud meritele maestrului meu,pentru ca prima lectie de zbor nu se uita niciodata..
    Pe maestrul meu l-am intalnit intr-o carte..printre cuvinte l-am ascultat povestindu-mi taine pe care le credeam de nepatruns.desi exista alte carti care mi-au cucerit intreaga fascinatiem,desi multe alte carti m-au ajutat sa ma inalt mai sus,aceasta carte are un merit aparte pentru mine..este cartea prin care am reusit sa zbor,pentru ca in adancul fiecarui cuvant,mi-am descoperit propria mea viata..prin paginile acestei carti,mi-am auzit inima batand..
    “dictionarul suferintei”de ionut caragea..despre aceasta carte este vorba..inainte de a calatori,inainte de a patrunde intr-o lume plina de intelepciune,sa ne eliberam sufletul..sa-l lasam liber,pentru ca sufletul nostru este singurul care cunoaste drumul intelepciunii..

    ~Pima parte~

    ~”sa lasam dragostea sa ne fie oracol”~

    Zorii primei zile patrunsesera sfios in viata mea..lumina patrundea lin prin sufletul meu..am auzit apoi,un sunet minunat,dar in acelasi timp cutremurator.
    Inima mea se trezise la viata..dupa eternitati intregi,traim din nou..ultima experienta imi lasase un gust amar..intr-o singura viata,sufletul meu fusese de nenumarate ori ranit,pentru ca atunci lumea nu m-a inteles.
    Apoi,am deschis ochii..imapctul a fost de nedescris..m-am trezit printre cuvinte.
    eram un cuvant,pe care cineva il trantea nemilos pe un ocean inghetat de hartie..
    am privit in jur.am vazut alte statui ce zaceau alaturi de mine.era frig,inima nu mai batea.dar asta nu era totul..singuratatea patrundea in sufletul meu,devoran-
    du-mi intelesul..eram un gand ce pierea din neglijenta celui care la creat..
    deodata…am simtit caldura..o voce imi dezgheta vestmantul.era probabil un cititor,care-mi daruia cateva secunde de viata.am zambit atunci cand vocea lui mi-a strabatut vestmantul cu privirea..

  • Buna ziua. Puteti folosi orice citate doriti cu conditia sa specificati, intr-o nota, in introducerea cartii, sursa si autorul citatelor din continut. Daca doriti sa specificati numele autorului sub fiecare citat din carte, este si aceasta o solutie corecta. Succes!

  • bineinteles..dupa fiecare citat..asa este normal..va multumesc..



Lăsaţi un răspuns