în cuibarul vremii…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Simona Dobrescu 

 

 

în cuibarul vremii se aşterne rând 
de celule oarbe care plâng încet 
printre nopţi de vată stinse-n violet 
şi-adunând în ţurţuri ceasurile când 

fredonam speranţă-n chinuit falset ; 
îmi îngrop sub tâmple zilele trecând 
şi-mi privesc în palmă urma unui gând 
rătăcit prin cute, sec şi desuet; 

trec tristeţi cumplite pe deasupra, lent, 
picurând în vene stropi subţiri de vin 
şi-n miofibrile, şfichiuri de curent 

pe care-n tăcere vreau să le declin 
iar din cartea vieţii, cangrenând latent, 
să întorc o filă… şi să mor puţin…

Acest articol a fost publicat în numărul 6

3 răspunsuri

  • Falset sau nu eu mulţam fain. Nu există nimic mai frumos ca Divinitatea , nimic mai pur ca adevărul, nimic mai sublim ca poezia. Faină treabă.
    Salut

  • Remarc constructia deosebita, calitatea rimelor si mesajul complex. Oarece inexactitatea la rima vin/declin/putin. Personal, cred ca a doua strofa este „zenitul”.

    Incantat de citire!

    Ialin

  • Dan, Emil, vă mulţumesc. Comentariile voastre mă bucură mult.



Lăsaţi un răspuns