În braţele absurdului…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––-

Noaptea hienelor mă ajunsese
din urmă
şi era în plină zi
fântânile îşi ofereu apele adâncului
în cupe răsfrânte
invintându-mă să beau

… dar n-auzeam decât un hohot

Deşertul şi pustiul din mine
mă acuzau
de laşitate…

Am început să alerg la întâmplare
şi să plâng
prea mult soare
într-o inimă
cuprinsă de spaimă şi-ndoială

Câmpiile îşi aşterneau covoarele
de iarbă şi răcoare
invitându-mă să stau

… dar nu vedeam decât hienele
adulmecând renunţarea

Poveştile ce le-am purtat în suflet
ca pe-o mângâiere
s-au năpustit asupra inimii
sugrumând-o

Am început să alerg şi să cânt
prea multă sfâşiere
într-un singur trup
înveşmântat în tăcerea
orelor îndoliate

Noaptea hienelor mă ajunsese
din urmă
şi era ziuă
o zi plină de promisiuni

… şi dintr-o dată
strigătul nefiresc
acuzator…

Lângă steagul răvăşit
al înfrângerii
zăcea o inimă
ce-şi abandonase firul de sânge
şi nisip
şi-ndoiala…
în braţele absurdului
necuprinsului…
11 februarie 2011

Acest articol a fost publicat în numărul 53

Lăsaţi un răspuns