_____________________________________________________________

Cum fuge neliniştea şi cum cresc
nopţile de iarnă?
Numai copacii sub zăpezi
îmi ascund zilele de ger
o foame de căldură roade trupul şubred,
o sete de nemărginire-n ochi
şi neastâmpărul călătoriei în ninsori.
Totu-i căzut în alb
şi stelele cad
lumini metalice-n păr,
cineva-mi toarnă-n vise întâmplări,
cineva m-acoperă cu şoapte
inima luminează
cu-n sărut de nemoarte
şi renii vântului
îl aduc pe moş Crăciun