Greierul, melcul şi furnica

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Într-un târziu,
„de ce”
îşi zise greierele,
armonizând cântece pe notele de sus,
puse pe un portativ
agăţat cu cheia sol de fereastra furnicii.
Era plecată de acasă
la depozitul fermierului vecin,
cocoşat de atâta trudă,
să lămurească primarul
asupra proprietăţii sale.

Între timp sosise un melc
căruia-i plăcea muzica clasică
şi cădea de pe perete
la auzul muzicii rock.
Amândoi îşi puneau întrebarea
ce se întâmplase cu furnica,
uitase cărarea?
doar îi ştia cântecul
de toamnă lungă.
Şi iată că apare obosită,
mai mult moartă decât vie,
cu povara.

Cui să-i mai cânţi,
Las-o să doarmă,
zise melcul;
şi te descurci,
spui c-ai cântat,
apoi ceri simbria.

Acest articol a fost publicat în numărul 69

Lăsaţi un răspuns