Marcel Cuperman

Pe un gherghef udat de lacrimi,
În casa vocilor tăcute,
Te văd ţesând goblen de patimi,
Cuprinsă-n visele pierdute.

Feciorul ţi-a plecat în lume,
Ursit de ţinta vieţii sale,
Degeaba-i strigi iubitul nume,
Că te-a uitat, şi plângi cu jale.

Mulţimi de cruci, pe pânza deasă,
Într-un tablou se întretaie,
Iar un păianjen sus, în plasă,
Adânc veghează în odaie.

Ai ochii slabi de plânsuri multe,
Şi aţa-n ac nu vrea să treacă.
Îţi chemi păianjenul s-asculte
Povestea vieţii ce te-neacă.

Şi-ndemânatic, cum i-e firea,
Un fir de-al lui îţi va întinde,
Ca tu să-ţi depeni amintirea
Ce-n mreje negre te cuprinde.

………………………………….

În casa şoaptelor duioase
O mamă îşi aşteaptă fiul,
Iar pe goblenul de mătase
Păianjenul îşi toarce firul.

19 Octombrie 2008