GÂNDURILE UNEI FRUNZE

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––-

Sunt frunza ce demult plecată e în pribegie,
pe care vântul, spre cărări ascunse-o poartă,
şoptind printre noian de ramuri vers de elegie,
pentru secunda-n care fi-va doar natură moartă.

 

Sunt frunza ce demult plecată e în pribegie,
ce are-n suflet dor pentru un singur ram,
pentru un  ram crescut din tine, dulce poezie,
ce te-am compus în taină, până adormeam.

 

Sunt frunza ce-a zâmbit şi care-a plâns…
printre amurguri şi-anotimpuri legendare,
în care lacrimi de cleştar încet s-au strâns,
ofrandă pentru toate despărţirile amare.

 

Sunt frunza ce se va aşterne grabnic în uitare,
scriindu-şi dragostea mereu aievea şi curată…
lăsând-o amintire pentru alte frunze călătoare,
trăind prin ele dragostea, de fiecare dată.

 

Sunt frunza ce gândeşte acum în palma ta,
după ce-a rătăcit puzderii de hotare…
ştiind că vei privi-o şi că o vei avea,
mereu pe ramul tău, ţinută la păstrare.

 

Sunt frunza alintată care-a uitat de toamnă,
pe geamul tău lipită cu dulce resemnare…
rămasă mereu verde, vei ştii că asta-nseamnă,
că dragostea-i eternă şi că nicicând nu moare.

 

Sunt numai simple gânduri, copilăreşti, naive,
sunt gândurile frunzei purtată de destin,
ce te-a ales pe tine, din multele motive,
să fii raţiunea dragă pentru-a trăi din plin.

Acest articol a fost publicat în numărul 63

Lăsaţi un răspuns