————————————————————————————————–

Personaje:
Raul (eul şi sinele)

(Raul stă pe un scaun cu ochii închişi, trece foarte repede dintr-o stare în alta, diferenţa este că sinele este mai agitat iar eul vorbeşte foarte calm, împăcat cu situaţia sa actuală)

eu: Salut eu sunt Raul.
sine: Salut.
eu: Tu?
sine: A, Raul sunt.
eu: De ce te cheamă Raul?
(pauză, priveşte în jos, apoi tresare brusc)
sine: Să faci tot ce n-am făcut eu, am vrut, am sperat, am crezut, am avut aspiraţii înalte şi vise măreţe, dar n-am făcut nimic.
eu: Am realizat tot ce mi-am propus dar n-am trăit prea mult.
sine: Eu am trăit liniştit, extrem de liniştit, fă tu tot ce n-am făcut eu, mai ai timp, eşti tânăr, câţi ani ai?
eu: Vreo 25.
sine: Nu-ţi mai şti vârsta?
eu: Nu-mi simt anii de asta spun aşa, tu-ti simţi vârsta? Iţi vrei viaţa?
sine: Eu da, la tine e de înţeles să fie altfel.
eu: I dream my life, I hope my dreams.(râde fals)
sine: Eşti prea tânăr ca să stai ca o legumă ancestrală, eu am îmbătrânit ghidându-te spre un abis fără a-mi da seama, trage frâna de mână şi ieşi dracului din monotonia asta nesimţita.
eu: Dar unde să mă duc?
sine: Să te duci să faci tot ce n-am făcut eu, trebuie să trăieşti ce n-am trăit eu.
eu: Dar de unde să ştiu ce să trăiesc?
sine: Vei şti chiar dacă eu voi fi mort sau internat într-un spital de nebuni.
eu: De ce spital de nebuni? Mai bine mort, mă faci să-mi fie frica.
sine: Da, ştiu si eu am avut fobia asta de nebunie, dar uite că s-ar putea totuşi să ajung şi acolo, voi înfrunta frica.
eu: Nu e în regulă acest gând.
sine: Da ştiu, măcar dacă voi înnebuni nu-mi voi da seama când o sa mor şi voi pleca paşnic (zâmbeşte, o scurtă pauza).
eu: Bine, voi trăi ce trebuie.
sine: Ştiu că vei face asta.
eu: Dar de ce te cheamă Raul?
(pauză, priveşte în jos, apoi tresare brusc)
eu: Ştii, eu sunt o fire veselă şi fac tot felul de nebunii.
sine: Si eu obişnuiam să fac asta dar acum am ajuns o fiinţa monotonă, uşor evitabilă de toata lumea, sunt un extraterestru invizibil ce s-a teleportat din greşeala pe pământ.
eu: Curios punct de vedere, dar cred că ştiu ce vrei să spui, fantasticul în care trăiesc eu e mult mai real decât realitatea despre care vorbeşte lumea cu atât patos. Toată viaţa mea am simţit că nu aparţin acestei lumi, că sunt doar o idee eşuata. Eu nu sunt totuşi ca tine, eu am haz.
sine: Timpul îşi pierde sensul, dacă a-i fi efemer şi ai putea manevra oamenii ca pe nişte marionete ar fi mai interesant. Trebuie să te schimbi.
eu: Dar de ce te cheamă Raul?
(pauză, priveşte în jos, apoi tresare brusc)
sine: Mă cheamă Raul pentru că sunt tu, un sine mai bătrân decât tine ce a avut grijă să ajungi acolo unde trebuie, dar se pare că nu m-am priceput prea bine, de asta a trebuit să intervin direct să-ţi spun exact ce să faci mai departe pentru a nu te îndepărta de ţelul iniţial.
eu: Aha. Am înţeles acum, vorbesc cu mine, curios este faptul că parcă nu sunt eu acesta, parcă ar fi o conversaţie reală.
sine: Pai este.
eu: Mi-e frică.
sine: De ce?
eu: De nebunie.
sine: Nu-ţi fie.
eu: Dar mi-e.
sine: O să-ţi treacă.
eu: Cum?
sine: Deschide ochii.
(deschide ochii, şi tresare, se ridică brusc de pe scaun)
eu: Unde sunt?
sine: Unde nu ar trebui să fi. Ieşi de aici, convinge pe toată lumea că nu eşti nebun.
eu: Dar sunt.
sine: De ce să fi? Că vorbeşti cu tine? Toata lumea vorbeşte cu sinele, toţi sunt nebuni atunci, de ce eşti tu mai special?
eu: Pentru că mi-a fost frica tot timpul să nu înnebunesc.
sine: Doar eu sunt nebun, tu nu, eu mor mâine tu poţi sa pleci liniştit.
(cade pe jos, respiră haotic cam un minut, se agită pe jos după care se ridică brusc şi zbiară)
eu: Vreau sa ies de aici! Nu eu sunt cel nebun, nu eu, nu eu (începe sa plângă isteric) nu eu…
sine: Eu plec.
eu: Du-te, să mori încet, eu trebuie sa plec de aici, te las.
sine: Eu am plecat.
eu: Şi eu.
sine: Salut.
eu: Salut.

Final