Ionela Chitu

Şi-a întins aripile sale,
Fluturele alb,
Peste zarea înconvoiată
De zgomote bizare.
Când unul, când altul,
Pământul şi cerul
S-au scuturat
De roua tăcută,
A nu ştiu câta oară.
În dimineţi încercănate,
Fluturele alb
A cuprins zarea
Şi marginile sale,
Înainte ca el însuşi
Să fie cuprins
de uitare.